Trafic de idei

În ziua votării revizuirii Constituţiei în 2003, excedat de reportajele păşuniste de la televizor, am ieşit la vânătoare în cartier, să votez undeva. Contra. Zâmbetul mieros al tipei din comisie, care-mi arăta unde să pun ştampila, a fost foarte util în acest sens.

Au trecut doi ani şi jumătate, iar sila produsă de acea perioada s-a mai estompat, aşa că am recitit Constituţia revizuită, în comparaţie cu cea din 1991. Ei bine, e surprinzător cât de multe elemente specifice ultimelor 15 luni se datorează acelor modificări.

1. Urmărirea penală a parlamentarilor.
2003:

Art. 72 (2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

1991:

(1) Deputatul sau senatorul nu poate fi reţinut, arestat, perchezitionat sau trimis în judecată, penală ori contravenţională, fără încuviinţarea Camerei din care face parte, după ascultarea sa. Competenţa de judecată aparţine Curţii Supreme de Justiţie

Anchetarea lui Adrian Năstase de către DNA (şi, în consecinţă, posibila scindare a PSD – ultimele zvonuri i-au mai redus probabilitatea, mă rog) nu ar fi fost posibilă fără această schimbare.

2. Preşedintele României nu îl poate revoca pe primul-ministru – art. 107 (2).

Această prevedere a consolidat caracterul de executiv bifurcat/bicefal al regimului constituţional românesc. Susţinută de Năstase, care dorea să-şi consolideze poziţia în faţa lui Iliescu, a fost foarte utilă lui Tăriceanu în cursul răzgândirilor sale, “etanşând” oarecum palatul Victoriei de presiunea Cotrocenilor.

3. Arestarea preventivă se dispune de judecător.
2003:

Art. 23 (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.

1991:

Art. 23 (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat…

Fără această prevedere, probabil că Patriciu era demult arestat. Rămâne de văzut cum vor utiliza judecătorii această nouă putere. Patriciu este liber, dar Tender este arestat (în baza unor probe destul de îndoielnice), Csibi Istvan este eliberat, Marian Iancu pare să fi scăpat momentan. Toate cazuri de posibilă criminalitate economică unde nu prea se pune problema unui pericol social…

4. Reorganizarea Consiliului Superior al Magistraturii.
2003:

(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

1991:

Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din magistraţi aleşi, pentru o durata de 4 ani, de Camera Deputaţilor şi de Senat, în şedinţă comună

Consiliul Superior al Magistraturii a fost şi el vedeta ultimelor 15 luni. Modificarea Constituţiei a fost urmată în 2004 de o amplă reorganizare a sectorului judiciar, astfel că nu este foarte uşor de decelat influenţa acestei modificări. Totuşi eliberarea CSM-ului de sub controlul legislativului a fost de natură a mări independenţa judecătorilor.

O ultimă modificare, fără efecte practice până acum, se referă la Curtea Constituţională. La atribuţiile Curţii Constituţionale s-au adăugat:

e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
[..]
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.

În timp ce litera (e) este vagă şi ar fi surprinzător să ducă la pronunţarea de sancţiuni, ultima adăugire a deschis calea extinderii autorităţii Curţii Constituţionale şi în alte domenii. Sunt curios dacă numirea a trei membri noi ai Curţii în 2007 va fi precedată de proiecte de modificare a legii organice a Curţii, în direcţia măririi atribuţiilor sale.

Două luări de poziţie recente sugerează o creştere a disponibilităţii elitelor (sau “elitelor”) româneşti faţă de modelul anglo-american de justiţie.

Astfel, Baroul Bucureşti susţine reformarea instituţiei baroului după model american, acesta urmând să-i includă pe avocaţi, judecători şi procurori.
O binevenită filipică împotriva procurorilor “de tip sovietic”, ce se consideră egalii judecătorilor, nu ai avocaţilor, a dus la o reacţie lemnoasă din partea acestora.
Un element care mă face totuşi un pic sceptic faţă de intenţiile Baroului Bucureşti este ideea de a îngreuna examenele de admitere în barou. E de aşteptat ca orice corporaţie să-şi apere monopolul, într-adevăr, dar propriile experienţe cu 4 avocaţi, din care 3 aveau o etică a afacerilor mai bizară, mă fac să cred că avem nevoie de mai multă concurenţă, deci de examene mai uşoare. Să lăsăm piaţa să decidă.

Între timp, Monica Macovei a fost la un fel de seminar la Bruxelles (aici, aici şi aici). Printre altele, ar fi spus şi asta belgienilor:

Sistemul romano-germanic, cel care se aplica in Romania, de la adoptarea Codului Civil, din timpul domnitorului Cuza, ar trebui sa tina cont mai mult si de sistemul anglo-saxon, acolo unde jurisprudenta are rol de lege.

O idee binevenită, dar care probabil va rămâne la nivel teoretic în următorii ani.

Dar dacă tot suntem în zodia influenţelor anglo-saxone, iată propunerile mele:

Juraţi, cel puţin în procesele penale, de preferinţă şi în cele privind libertatea presei (art. 105 Const. 1866) şi, wishful thinking, fiscale (jury trial şi, apropo, jury nullification).

Spargerea CSM-ului: separarea definitivă a judecătorilor de procurori; măsurile disciplinare interne să fie luate la nivelul instanţelor, eventual cu o majoritate calificată, nu este nevoie de o instanţă centralizată pentru asta.

Transparenţă în numirea judecătorilor: prin asta înţeleg eliminarea mandarinatului existent prin care cei din interiorul sistemului (CSM şi INM) îi pregătesc şi-i promovează pe novici şi numirea judecătorilor printr-un proces similar celui american – propuşi de executiv, aprobaţi de legislativ.

Devoluţie: nu este fezabil ca orice judecător să fie numit prin procedura de mai sus, s-ar bloca activitatea Parlamentului. Deci devoluţie: judecătorii de la instanţele inferioare (judecătorii şi chiar tribunale) să fie numiţi la nivel local – propuşi de prefect (sau primar) şi aprobaţi de legislativul local. Da, autorităţile locale nu prea au prestigiu, asta se datorează lipsei de autoritate efectivă într-un stat hipercentralizat. Temporar se pot imagina scheme precum aprobarea de către un consiliu format din senatorii unei anumite zone geografice…

[Actualizat cu poziţia APADOR-CH]

Pe 24 iunie 1968 era adoptată Legea nr. 18/1968 privind controlul provenienţei unor bunuri ale persoanelor fizice, care nu au fost dobândite în mod ilicit.
Elementele principale ale legii erau următoarele:

Se aplica tuturor persoanelor fizice.

Articolul esenţial (art. 2) spunea astfel:
Valoarea bunurilor a cărei provenienţă nu se justifică este supusă unui impozit de 80%.
Prin justificarea provenienţei bunurilor se înţelege obligaţia persoanei de a dovedi caracterul licit al mijloacelor folosite pentru dobândirea sau sporirea bunurilor.

Verificarea averilor se făcea de o comisie compusă din doi judecători, un procuror, un delegat al administraţiei financiare judeţene şi un deputat în consiliul popular judeţean, municipal sau orăşenesc.

Această comisie putea decide clasarea cauzei, trimiterea spre soluţionare judecătoriei în raza căreia se află domiciliul persoanei în cauză sau trimiterea cauzei la unitatea competentă de procuratură.

Demnitarii beneficiau de o comisie de cercetare mai specială, alcătuită din doi judecători de la Tribunalul Suprem, un procuror din Procuratura Generală, un delegat al Ministerului Finanţelor şi un deputat în Marea Adunare Naţională. Această comisie putea proceda la verificare averii numai cu acordul Consiliului de Stat sau al Consiliului de Miniştri.

Procedura se aplică şi bunurilor comune ale soţilor. De asemenea, poate continua împotriva moştenitorilor. Poate începe direct şi împotriva moştenitorilor, dar numai în termen de 3 ani de la data deschiderii succesiunii.

Ministerul Finanţelor putea cere “desfiinţarea actelor prin care persoana în cauză a înstrăinat bunuri, cu titlu gratuit, în frauda drepturilor statului decurgând din această lege”.

Denunţarea calomnioasă este pedepsită.

Am redat principalele prevederi ale Legii 18/1968 deoarece se va vedea în continuare că aceasta a dat dovadă de o vitalitate ieşită din comun, ajungând, într-o formă mai restrânsă, până în zilele noastre. Read more…

Franco Frattini:

Cred ca cei care joaca acest joc extrem de straniu, se joaca cu viitorul tarii. De aceea sper ca doamna Macovei, presedintele Basescu si premierul Tariceanu vor primi sprijinul pentru ordonanta DNA si pentru toate cererile, pentru a inainta in investigatiile de coruptie. Este absolut nebuneste sa te joci cu viitorul tarii si cu aderarea ei, asta e situatia reala.
[...]
Nu pot interveni asupra deciziei pe care o va lua Curtea Constitutionala. Dar cred ca presedintele Basescu a avut perfecta dreptate in a ridica problema coruptiei judecatorilor. Si nu e o jignire pentru judecatori
[...]
Raportul din mai este raportul decisiv. Dar mi se pare util pentru Guvernul roman sa fie acompaniat de niste mecanisme permanente de monitorizare. Voi propune in iunie un soi de „tabel european”œ care sa monitorizeze permanent toate statele membre. Asa ca nu e vorba despre a decide daca Romania va adera in 2007 sau 2008, ci de un mecanism care sa previna ca Romania sa nu piarda timpul dupa luna mai pina in decembrie.

Tăriceanu:

De altfel, si la intrebarea din final: „Cum a evoluat relatia dumneavoastra cu presedintele Traian Basescu?”, Tariceanu raspunde la fel de rece: „Relatia este una, as spune institutionala. (”¦) Dincolo de aceasta, nu avem decit Constitutia si legile care sa defineasca raporturile dintre presedinte si primul-ministru”.

Băsescu:

Tipam de privilegiile pentru ofiterii de informatii, dar nu ne uitam la propriile privilegii. Cat de demagogic pare! Ne situam undeva, ca parlamentari, deasupra societatii. Or, atata timp cat vorbim despre egalitate in fata legii, nu inteleg de unde atatea probleme cu aprobarea unei perchezitii.
[...]
Eu am mai multe probleme care-mi pot fi imputate. Pe drept sau pe nedrept. N-am facut un secret din a recunoaste ca am o eticheta nedreapta in ce priveste flota. Ca am o problema de moralitate in ce priveste apartamentul din Mihaileanu. Nu de legalitate, de moralitate.

Dar un presedinte nu poate pune inaintea activitatii lui ca sef al statului reprosurile lui interioare. El are obligatia de a lucra fara inhibitii pentru a promova o directie in care crede. De cate ori am ocazia, imi asum erorile trecutului.
[...]
Eu va pot spune in modul cel mai sincer ce a stimulat acest inceput de exod al primarilor, fara sa fie un atac la guvern. Guvernul trebuie sa fie foarte atent la modul cum s-au repartizat banii in luna decembrie catre primarii.

Sper sa nu utilizeze resursa financiara ca pe o parghie de atragere a primarilor. Esti din Alianta, primesti bani, nu, nu. Sunt practici vechi, le-au folosit toate guvernele, inclusiv cele in care eu am fost. Dar trebuie sa incetam.

Pentru cei care nu ştiu, fiecare firmă trebuie să depună lunar o groază de declaraţii, cu un conţinut foarte asemănător şi în general inutile. Practic, fiecare departament mai răsărit al vreunui minister s-a trezit recent să ceară o declaraţie de-a lui.
Pentru o firmă mare, o asemenea povară birocratică nu înseamnă foarte mult, însă pentru mulţimea de firme mici şi întreprinzători independenţi povara începe să devină copleşitoare.

Cristian Banu are o propunere excelentă în acest sens:

Rezolvarea este foarte simplă: crearea unui sistem unic naţional de raportare.
Paşii:
1. Ministerul de Finanţe ar trebui să stabilească cerinţele de bază ale sistemului şi să organizeze o licitaţie deschisă pentru selectarea unui număr de 3 furnizori la nivel naţional, asta pentru a nu institui un monopol care poate deveni periculos.
2. Crearea unei baze de date unice, care să poată fi accesată de celelalte instituţii ale statului în funcţie de necesităţi;
3. Raportarea să se facă într-un singur loc, la ANAF. De asemenea, să existe posibilitatea raportării în format electronic.
4. Raportarea trebuie să verifice şi să facă o corelaţie între declaraţii şi plata efectivă a obligaţiilor (de exemplu, în raportare să fie inclus numărul şi data ordinului de plată, care să fie generat tot de această aplicaţie unică de raportare).

Citiţi tot articolul.

Tot în acest sens, puteţi semna Petiţia fiscală.

Mai jos redau o parte a mesajului pe care l-am transmis săptămâna trecută pe romania_eu_list în legătură cu această problemă a haosului fiscal:

Desi nu sunt contabil, tin contabilitatea propriei mele firme, asa ca stiu despre ce este vorba.
Probabil ca cel mai bun exemplu al tupeului incredibil al producatorilor de norme de la Finante si alte ministere este recenta declaratie a unui domn, conform caruia o norma introdusa acum cateva zile, dar aplicabila de la 1 ianuarie, nu este retroactiva, deoarece exercitiul financiar se incheie pe 31 decembrie!!!
In aceeasi categorie intra si puzderia de declaratii lunare care parca sunt inventate pe banda rulanta: declaratia 100, declaratia CAS, declaratia somaj, declaratia sanatate, declaratia FNUASS, declaratia ITM.
Culmea absurdului, declaratiile contin aproape acelasi lucru: impozitele si numele angajatilor. E o taina si-un mister de ce trebuie sa existe atatea. Nu ar fi greu crearea unei declaratii unice, ale carei date sa fie redistribuite la celelalte ministere de catre Finante, de exemplu.
Pe urma, pentru fiecare declaratie stai la o coada, la capatul careia se gaseste un functionar tupeist si nevrotic. Suntem in 2006, ar trebui sa putem folosi internetul pentru depunerea declaratiilor. Ma rog, latimea de banda alocata institutiilor publice trebuie protejata, altfel cum ne mai jucam online in timpul programului.
De fapt, sistemul fiscal din Romania sufera de doua boli: nesimtirea si paranoia.
Nesimtirea, in sensul ca normele sunt gandite astfel incat sa le fie lor mai bine. Un exemplu: dupa ce depui trimestrial, de fapt de acuma lunar, copie dupa ordinul de plata privind plata comisionului de 0,75% la camera de munca (ITM), la sfarsitul anului ti se cere sa faci un tabel cu ordinele de plata pe care le-ai depus la ei. Motivul: LENEA. Ei ar trebui sa faca aceste tabele.
Paranoia. Tot sistemul sufera de un formalism coplesitor – sute de pagini de formulare standard obligatorii -, de cultul stampilei si de o suspiciune generalizata. Contribuabilul este suspectat la tot pasul, iar tot ce face el trebuie reglementat strict. Kafka este roman si lucreaza la Administratia Financiara.

Filip G,
contribuabil furios

Comunicat Liga Pro Europa (încă nu am link):

În cursul zilei de astăzi, Liga Pro Europa a primit sesizări din partea mai multor vînzători de ziare din municipiul Târgu-Mureş, care au afirmat următoarele:

În prima parte a zilei de 8 martie 2006, la chioşcurile de ziare din municipiul Târgu-Mureş, s-au prezentat angajaţi ai IPJ Mureş, în uniformă şi civili, care au ridicat toate exemplarele numarului 5/2006 ale săptămînalului Európai IdÅ‘ publicat la Sfântu Gheorghe, precum şi avizele de expediere, şi au solicitat prezentarea listelor de distribuiţie pentru această publicaţie. S-au întocmit procese verbale de constatare inclusiv la chioşcurile unde acest săptămînal nu este difuzat.

Liga Pro Europa a intrat în posesia copiei unora din procesele verbale, ceea ce confirmă autentictatea relatărilor.

Avînd în vedere că decizia de confiscare a unor publicaţii este de o deosebită gravitate, conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, Vă rugăm să ne informaţi în baza cărui mandat s-a desfăşurat operaţiunea şi care este autoritatea care a emis ordinul de confiscare a numărului 5/2006 a săptămînalului Európai IdÅ‘.

Totodată dorim să fim informaţi asupra tuturor cazurilor de operaţiuni similare întreprinse în trecut de IPJ Mureş.

Acţiunea s-ar datora publicării Proclamaţiei privind autonomia Ţinutului secuiesc.

Update. Evenimentul Zilei:

Masura a fost luata pe motiv ca, prin continut, ar aduce atingere sigurantei nationale a Romaniei. Saptamanalul a publicat declaratia de autonomie a Tinutului Secuiesc, ce ar urma sa fie adoptata la Odorheiu Secuiesc pe 15 martie a.c.

Seful IPJ Mures, comisar-sef Ioan Nicolae Cabulea, a declarat ca ”œridicarea” ziarelor este ”œo masura prevazuta de Codul de Procedura Penala”. ”œAm dat dispozitie pentru a se face verificari in legatura cu aparitia acestei publicatii in judetul Mures”, a precizat Cabulea.

Există undeva online pe un server găzduit în România? Are cineva tupeu s-o pună? Dacă o pun online, mă arestează? ISP-urile care permit accesul la o asemenea pagină sunt complice? Câte circumvoluţiuni au miliţienii? Singura certitudine: Blaga nu-l va demite pe Cabulea.

Update 9 martie. Inspectoratul de Poliţie la Judeţului Mureş a restituit chioşcurilor de ziare din Târgu Mureş exemplarele din “Európai IdÅ‘” confiscate în urmă cu o zi, “din motive de securitate naţională. Reprezentanţii IPJ Mureş au refuzat categoric să mai dea vreo declaraţie pe această temă şi, drept urmare, nu se cunoaşte motivul oficial care a dus la restituirea numărului 5 al săptămânalului de limbă maghiară “Európai IdÅ‘”.

Situaţiunea:

– Ştii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
- O tiranie ca în Rusia… Nu mai merge, mă-nţelegi, constituţia, care aceea ce vezi că se petrece, nu poţi pentru ca…

Articolul de azi al lui Traian Ungureanu m-a lăsat bouche bée:

Presedintele Basescu a indraznit sa fie o exceptie. Atit a mai ramas, dupa ziua de ieri, si asta trebuie jucat. Cu orice risc. Dupa caderea regimului parlamentar, avem datoria sa procedam brutal si sa vorbim pe sleau. Destul cu joaca de-a lumea corecta, politicoasa si legala – domnilor parlamentari! In jungla, nu te joci de-a amicitia cu fiarele. Ruptura s-a produs. Avem in fata doua solutii: ori viata pe mosia oligarhiei – cu ce mai pica de la chefuri si ce se mai da la televizor -, ori viata pe mina lui Basescu – cu increderea ca acest om nu e o gluma ci singura propunere realista a istoriei recente.

Cenzorii şefi ai României s-au luat la ceartă:

Consiliul National al Audiovizualului face cunoscut faptul ca instanta Curtii de Apel Bucuresti a admis actiunea introdusa de CNA impotriva Consiliul National de Combatere a Discriminarii (CNCD), anuland Hotararea nr. 217 din 30 august 2005, emisa de aceasta institutie a statului.
Prin hotararea mentionata anterior, CNCD a considerat ca spotul cu caracter social, “Controleaza-te regulat in timpul sarcinii”, promovat de Fundatia “Copii Sanatosi” este discriminatoriu, prin efectul produs asupra femeilor care au dat nastere si cresc copii nascuti cu dizabilitati, si prin urmare a sanctionat fundatia recomandand oprirea de la difuzare a acestui spot.
In contradictoriu, C.N.A. a considerat ca spotul in discutie , continand un limbaj artistic, a constituit o campanie de informare si de educare a viitoarelor mame, cu privire la riscurile la care se expun daca nu efectueaza controale medicale in perioada sarcinii, fara a contine vreun element de discriminare (sursa: CNA).

E vorba de fundaţia Ioanei Tăriceanu, alte detalii aici sau aici.

Cum spunea şi ambasadorul Austriei, fără execuţii publice:

Intr-un interviu pentru RFI Romania, coordonatorul de politica externa al Verzilor din Parlamentul European, considera ca guvernul roman face eforturi in lupta impotriva coruptiei, dar ca trebuie sa evite “show” urile politice si mediatice. “Avem un inceput promitator” a spus el, ” am vorbit cu procurorul sef, Daniel Morar si mi-a facut impresia buna.

De asemenea, stim angajamentul Presedintelui si al Ministrului Justitiei de a combate coruptia.”

Parlamentarul olandez atrage insa atentia “nu sant insa de acord cu cei care spun ca vor sa vada persoane condamnate acum. Nu vrem show-uri politice si mediatice in justitie. Nu vrem ca acest guvern sa loveasca in fosta guvernare, dar sa intocmeasca prost dosarele si sa obtina condamnari pe baza acestora. Vrem sa vedem condamndari, cand vor exista dosare bune. Nu va grabiti in luarea deciziilor” . (RFI via Hotnews)

În plus, nu mai e o noutate, dacă intrăm, vom intra pe jumătate:

Comisia Europeana ar putea veni cu masuri speciale sau cu proceduri speciale astfel incit si dupa 1 ianuaie 2007, UE sa poata urmari daca toate promisiunile frumoase sant puse in practica, deoarece atit in controlul frontierelor, cat si in combaterea coruptiei, Romania este abia la inceput.

Ar trebui ca si Parlamentul European sa ceara Comisiei sa gaseasca un mecanism de verificare, de monitorizare, control si, de presiune dupa aderare, aceasta pentru ca dupa aderare este mult mai greu pentru Uniunea Europeana sa mai faca presiuni asupra vreunui guvern, nu doar asupra celui de la Bucuresti.

Exista progrese, vor fi recunoscute de Uniunea Europeana dar va fi nevoie de un mecanism de presiune prin care, daca va fi nevoie, sa se spuna guvernului de la Bucuresti:”Haideti, ati promis masuri de control la frontiere si masuri anticoruptie.

Trebuie sa le aplicati si dupa aderare”

Redau câteva fragmente ale unui articol din Cotidianul:

„Cozile de la farmacii sint cauzate, in principal, de faptul ca la unele unitati plafonul de medicamente compensate se termina mai repede decit la altele”œ, spune Cristian Vladescu, presedintele Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.

Fals. Cozile sunt cauzate de un dezechilibru între cerere şi ofertă, normal în condiţiile în care unele medicamente sunt compensate cu 90%. Pentru a limita totuşi consumul a fost impus acest plafon cantitativ. Aşa că prinde numai cine apucă rând la coadă. Survival of the fittest… Probabil că există şi o piaţă neagră la unele medicamente.

Evident, intervenţia statului pe piaţă a creat o problemă. Statul încearcă să o rezolve, în stilul tipic de elefant în vitrină sau, mai bine zis, de rinocer:

CNAS vrea sa desfiinteze cozile din farmacii. Astfel, plafoanele pentru medicamentele compensate vor fi transferate de la farmacii la medicii de familie. In functie de numarul pacientilor, dar si de virsta acestora, fiecare medic va primi o suma in care trebuie sa se incadreze.
[..]
In opinia medicilor de familie, noua situatie va fi in masura sa restabileasca normalitatea. „Pina acum, degeaba ii dadeam pacientului o reteta, daca el nu stia de unde sa o ia. Asa, el se va putea duce in prima farmacie si, daca farmacia este bine aprovizionata si are vad, va avea si ea de cistigat”œ, spune Doina Mihaila, presedintele Asociatiei Medicilor de Familie din Romania.

Câtă ipocrizie… Medicii vor distribui pacienţilor fondul limitat de medicamente cu ajutorul tradiţionalului instrument numit şpagă. Normal că se bucură!

În privinţa subiecţilor ultimelor operaţiuni de inginerie socială, nimic nou: servitutea e voluntară.

Dar pina ca acest lucru sa se intimple, cozile continua sa se nasca in fata farmaciilor. Atit in Bucuresti, cit si in Iasi, Sibiu sau Timisoara. Insa oamenii nu mai sint nervosi, ca altadata, ci mai degraba resemnati. „Ne-am obisnuit cu faptul ca nu ajung medicamentele si trebuie sa stam la coada, nu se mai revolta nimeni,”œ spune pensionarul Viorel Bucur din Bucuresti. Motive de cearta ofera mai degraba birocratia. „Sint unii care habar nu au sa completeze retetele sau nu stiu ce tot fac, pentru ca ba pleaca de la ghiseu, ba se intorc si se baga in fata. Uite asa se blocheaza rindurile”œ, comenteaza o femeie nervoasa.

Pe scurt: râdem, glumim, dar în incintă!

Şi, apropo, Nicolăescu a cedat definitiv în faţa “sistemului ticăloşit”. O bătălie incoerentă se termină jalnic:

SRI, chemat sa linisteasca farmacistii

Ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, a anuntat ca va cere sprijinul Politiei si al SRI pentru identificarea unor presupusi inspectori de la Protectia Consumatorilor care ameninta farmacistii cu ridicarea autorizatiei si dau amenzi.

În rest, birocraţie: algocalminul pe reţetă (!), iar firmele s-au scos cu alte declaraţii lunare nou-nouţe şi perfect inutile. Hei, suntem în 2006 sau în 1994?