Trafic de idei

Adrian Severin:

Tratatul de aderare este gresit negociat, crede euroobservatorul Adrian Severin. “Este o realizare pentru Bucuresti si o nerealizare din perspectiva Bruxelles-ului.” Si tocmai pentru ca acest lucru incepe sa devina vizibil pentru unele capitale europene, Severin crede ca exista un pericol real ca Tratatul sa nu fie ratificat de toate statele membre si sa se impuna o renegociere a acestuia. “Acesta e pericolul care ne paste,” spune Severin, chiar daca spera inca intr-o aderare la termen.

“O intarziere de un an ne-ar putea face bine”, spune Severin referindu-se la gradul de pregatire al Romaniei, “dar aceasta amanare poate deschide drumul catre raul mai mare al renegocierii.”

Până una-alta, iată stadiul ratificării Tratatului de Aderare:

Notă. Pe 1 martie am prezentat pe blog o hartă cu stadiul ratificării la acea dată, incluzând însă în mod eronat pe listă şi Olanda, bazându-mă în mod pripit pe presa valahă, nu pe sursa cea mai credibilă .
Dintr-un motiv similar acum nu am inclus Irlanda pe lista statelor care au ratificat tratatul de aderare, deşi presa românească a anunţat acest lucru.

Filip UE

Cum spunea şi ambasadorul Austriei, fără execuţii publice:

Intr-un interviu pentru RFI Romania, coordonatorul de politica externa al Verzilor din Parlamentul European, considera ca guvernul roman face eforturi in lupta impotriva coruptiei, dar ca trebuie sa evite “show” urile politice si mediatice. “Avem un inceput promitator” a spus el, ” am vorbit cu procurorul sef, Daniel Morar si mi-a facut impresia buna.

De asemenea, stim angajamentul Presedintelui si al Ministrului Justitiei de a combate coruptia.”

Parlamentarul olandez atrage insa atentia “nu sant insa de acord cu cei care spun ca vor sa vada persoane condamnate acum. Nu vrem show-uri politice si mediatice in justitie. Nu vrem ca acest guvern sa loveasca in fosta guvernare, dar sa intocmeasca prost dosarele si sa obtina condamnari pe baza acestora. Vrem sa vedem condamndari, cand vor exista dosare bune. Nu va grabiti in luarea deciziilor” . (RFI via Hotnews)

În plus, nu mai e o noutate, dacă intrăm, vom intra pe jumătate:

Comisia Europeana ar putea veni cu masuri speciale sau cu proceduri speciale astfel incit si dupa 1 ianuaie 2007, UE sa poata urmari daca toate promisiunile frumoase sant puse in practica, deoarece atit in controlul frontierelor, cat si in combaterea coruptiei, Romania este abia la inceput.

Ar trebui ca si Parlamentul European sa ceara Comisiei sa gaseasca un mecanism de verificare, de monitorizare, control si, de presiune dupa aderare, aceasta pentru ca dupa aderare este mult mai greu pentru Uniunea Europeana sa mai faca presiuni asupra vreunui guvern, nu doar asupra celui de la Bucuresti.

Exista progrese, vor fi recunoscute de Uniunea Europeana dar va fi nevoie de un mecanism de presiune prin care, daca va fi nevoie, sa se spuna guvernului de la Bucuresti:”Haideti, ati promis masuri de control la frontiere si masuri anticoruptie.

Trebuie sa le aplicati si dupa aderare”

Filip Justiţie, UE

MIE are un contor care arată cât mai e până la integrare. Ca să le stric surpriza, contorul e o chestie în Javascript, cam aşa:

setcountdown(2007,01,01,00,00,00)

var occasion=” 1 ianuarie 2007″
var message_on_occasion=”Ne-am integrat! Suntem in Uniunea Europeana”

Apreciez optimismul. Până una alta, stadiul ratificării este următorul (roşu – ratificat, verde – încă nu). Hexagonul nu prea-mi inspiră încredere…

Filip UE

Prin Camera Reprezentanţilor a trecut un proiect de lege care va schimba radical legislaţia din domeniul imigraţiei ilegale. Mai trebuie sa treacă şi prin Senat.

A look at provisions in the border security bill approved by the House Friday:
– Requires all employers to use within six years a database to verify Social Security numbers of employees or face civil or criminal penalties for hiring illegal workers.
– Requires mandatory detention for all non-Mexican illegal immigrants arrested at ports of entry or at land and sea borders by Oct. 1, 2006.
– Establishes mandatory sentences for smuggling illegal immigrants and for re-entering the country illegally after deportation.
– Makes illegal presence in the country a crime.
– Makes a drunken driving conviction a deportable offense.
– Requires building five two-layer fences in parts of California, Texas, New Mexico and Arizona on the U.S.-Mexican border. Places priority on fence at Laredo, Texas.
– Requires the departments of Defense and Homeland Security to develop a joint plan on increased use of military surveillance equipment on the border.
– Requires Border Patrol uniforms to be made in the United States, not Mexico.
– Prohibits the attorney general from providing grant money to any federal, state or local government agency or entity that fails to provide the Department of Homeland Security with information on a person’s citizenship or immigration status.
– Eliminates the visa lottery program.
– Makes wording of oath of citizenship recited in naturalization ceremonies law to prevent changes without congressional action.

Trebuie remarcat că legislaţia încă în vigoare este substanţial mai tolerantă decât cea existentă în UE. Să nu uităm acest lucru atunci când comparăm integrarea magrebienilor în Franţa cu cea a hispanicilor în SUA.

Filip UE

Pascal Bruckner, 10.11.2005:

France, they say, only reforms under the cover of revolution. Here, rebellion precedes dialogue, strikes precede negotiations, and recourse to violence is systematic. This is a country where authority has always assumed the face of the Jacobin state–of a paternal figure who reacts only to threat or attack. In this way, the young rioters in the French suburbs are far more French than many commentators presume. The troubled suburbs are not foreign lands within the Republic, but rather are increasingly a mirror of all French passions, the best as well as the worst–a reserve of talent and energy, but also a melting pot of racism, homophobia, machismo, and anti-Semitism. That is the enigma: These towns behave as if they are under siege by France, which herself behaves like she is under siege by the world.

Peter Beinart, mai 2002 (link funcţional):

Last month in France, a dog barked at the top of its lungs: Jean-Marie Le Pen placed second in the first round of voting for the French presidency. But while Le Pen’s second-place showing was a surprise, his growing popularity wasn’t. After all, far-right parties have been gaining steam in Europe for several years now.[...]
In the European Union, excessive regulation and high taxation have contributed to an unemployment rate that today exceeds 8 percent. Such widespread joblessness has not only made native-born Europeans fearful that immigrants will take their jobs; it has also contributed to epidemic levels of unemployment among immigrants themselves (unemployment estimates reach as high as 20 percent among Turkish immigrants in Germany and 35 percent to 40 percent among Turkish immigrants in the Netherlands). And that has fueled racist stereotypes of newcomers as lazy and parasitic.
The same dynamic was starting to play out in the United States. In the four years preceding Proposition 187, California lost 600,000 jobs–many in industries devastated by the cold war’s end. California’s unemployment
rate topped 8 percent, and among Hispanics it topped 11 percent. Had Clinton not broken with left-liberal orthodoxy and cut government spending to reduce the deficit, the United States might never have experienced the ’90s boom that banished those economic anxieties–and the resulting racial resentments–in California and across the country.
But Clinton didn’t only undermine xenophobia by ensuring that would-be nativists had secure jobs; he undermined it by signing welfare reform, which destroyed the racist belief that immigrants were receiving handouts for doing nothing. Europe’s growing anti-immigrant backlash is stoked by the perception that left-liberal political elites are allowing immigrants to play hard-working native Europeans for suckers. But the welfare bill–whatever its moral flaws– demolished that perception in the United States.

Filip UE

Actualul ministru de interne, Blaga, susţinut că impunerea unor restricţii la ieşirea din ţară se datorează cerinţelor Uniunii Europene, în speţă Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen şi Manualul Comun Schengen:

Dorim să aderăm la Uniunea Europeană pentru a face parte din lumea civilizată şi pentru a avea parte de un trai mai lipsit de griji. Dar pentru a ajunge la capătul acestui drum, trebuie să respectăm o serie de reguli, impuse de statele membre ale Uniunii, care constituie condiţii obligatorii în vederea aderării. Unele dintre aceste reguli (transpuse în legislaţia românească, aşa cum au fost formulate în Convenţia de Aplicare a Acordului Schengen şi în Manualul Comun Schengen, acte obligatorii pentru România) sunt prezentate în acest ghid de călătorie. (Ghid destinat cetăţenilor români care călătoresc în străinătate, MAI 2005)

Evident, este ilogic ca un proces care are ca scop intrarea României în spaţiul Schengen, şi astfel eliminarea tuturor controalelor la frontierele cu statele Schengen, să înceapă cu impunerea unor restricţii draconice asupra cetăţenilor români. De altfel, Planul de Acţiune Schengen Revizuit 2004, publicat în M.O. Partea I nr. 129bis din 10/02/2005 nu suflă nici un cuvânt despre aşa ceva. Practic, acest plan se referă la consolidarea viitoarei frontiere externe a spaţiului Schengen (cu Ucraina şi Moldova, mai ales), la combaterea imigraţiei ilegale din ţări terţe, nu din România, şi alte dispoziţii similare.

Pe de altă parte, este puţin probabil ca actualul guvern să rişte să ia măsuri atât de nepopulare dacă nu există presiuni externe puternice în acest sens. Este totuşi greu de găsit vreun document oficial al Comisiei care să sugereze că sprijină astfel de măsuri. Singurul material pe care l-am găsit până acum, care să indice indirect aşa ceva, este o pagină de pe site-ul Comisiei, probabil din 2003-2004, care spune aşa:

[...] On the basis of the 2003 Regular Report, the situation in November 2003 was as follows :
[...] What are the next steps?
[...] In the field of migration, despite the strict self-imposed exit requirements, and the fact that Romanians sent back to Romania face up to five years in prison, there has been an increase in the number of Romanians returned from EU member states. The large numbers of Romanian nationals involved in petty crime, aggressive begging and other anti-social behaviour across the EU has prompted several member states to take action. [...]

Deşi acquis-ul Schengen în domeniul migraţiei se referă la controlarea migraţiei din state terţe, se pare ca la nivel mai puţin oficial se impun aceste restricţii “voluntare” din partea României. De altfel, Emma Nicholson a exprimat recent o astfel de preocupare:

Fostul raportor pentru România susţine că unul dintre motivele care vor contribui la menţinerea interdicţiei de liberă circulaţie este situaţia “sănătăţii poporului”. “Sănătatea naţiunii nu este foarte bună. Sănătatea este un motiv foarte important pentru tratamentul pe care o să îl aveţi la graniţe”, a spus Nicholson, care a ţinut să-i roage pe parlamentari să facă tot ceea ce este necesar pentru îmbunătăţirea domeniului sanitar.

În ciuda tonalităţii eugenice destul de neplăcute, este vorba de teama ca imigraţia română să nu ducă la suprasolicitarea sistemelor de protecţie socială din Europa Occidentală.

Mai ciudat este alt lucru. În comunicatul MAI din 20 august, cu ocazia scandalului reţinerii paşapoartelor (nu l-am mai găsit online), onor ministerul ne spune aşa:

Respectarea de către cetăţenii români a Acordului Schengen este cu atât mai importantă cu cât începând din data de 1 februarie 2006 va intra în vigoare Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005). Acest act normativ prevede că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate a cetăţenilor români poate fi dispusă, pentru o perioadă de cel mult trei ani, numai de către instanţa de judecată şi numai în cazul persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat sau celor a căror prezenţă pe teritoriul unui stat ar aduce atingere gravă intereselor României sau relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat.

Deci de la 1 februarie 2006, teoretic tot acest tămbălău va fi de domeniul trecutului. Probabil că guvernul încearcă o “curăţare” pe ultima sută de metri a emigraţiei româneşti. Este greu de spus dacă presiunile externe sunt atât de mari (oare în Bulgaria şi Turcia cum e?) sau asistăm la o noua dovadă de heirupism valah.

Filip Politică, UE