Trafic de idei

Pe piaţa internetului românesc, cel mai subestimat sector este cel al reţelelor de cartier. Chiar şi numele este uşor peiorativ. Cele mai multe dintre ele - şi sunt mii - au apărut spontan, fără ideea unei afaceri, din dorinţa de a partaja costurile unei conexiuni broadband.
Succesul lor se datorează nu atât fiabilităţii conexiunii externe, unde Astral, RDS sau Romtelecom sunt ceva mai buni, ci preţului scăzut şi mai ales excelentei conexiuni cu cartierul. La 5-10 MB/s, poţi descărca un film înainte să se termine reclama la ClickNet.
Pe piaţă vor avea loc procese de consolidare. Sunt cartiere în care în acelaşi perimetru există mai multe reţele de cartier. Fără a face reclamă, reţeaua cu cea mai bună dezvoltare în Bucureşti este C-Zone. Pornită din Crângaşi, în iarnă se întindea cam de la intersecţia Turda-Mihalache până în Militari, acoperind bucăţi importante din sectoarele 6 şi 1. În prezent se extind către Griviţa/Mihalache şi Drumul Taberii!

Am scris post-ul ăsta fiindcă mi s-a părut inspirată reclama aleasă pentru campania lor de extindere:

S-a lansat recent Liberalism.ro. Nu rataţi articolele, comentariile şi discuţiile de pe forum!

Cezar Giosan în Dilema veche:

De fiecare dată cînd ascult manele, nu pot să nu fiu impresionat de talentul - brut, needucat - al interpreţilor. Vocea lui Adrian Copilul Minune (sau de Vito sau cum îl va mai chema la apariţia acestor rînduri) este curgătoare şi vibrantă, atacînd fără eroare note de tenor cu un timbru uşor răguşit. Sună ţigăneşte? Da, bineînţeles. Sună bine? Da, excepţional de bine. Lăsînd la o parte versurile, reprezentanţii cei mai iluştri ai manelelor, majoritatea ţigani, au, în opinia mea, nu tocmai needucată în muzică, un talent nativ pe care nici “vedetele” cele mai des afişate la televiziunea română nu îl egalează.

Se compară, de exemplu, un Bănică Jr., care o viaţă l-a imitat copilăreşte şi amatoriceşte pe Elvis, cu Sorin Copilul de Aur? Se compară vocile acestor doi? Da, Bănică Jr. arată mai bine, e înalt de statură, are părul frumos dat pe spate, e îmbrăcat bine şi nu şi-a schimbat numele în Ştefan Presley. Însă în ceea ce priveşte talentul pur, muzical, distanţa dintre cei doi e uriaşă. Bănică Jr. este înconjurat de o pleiadă de conservatorişti şi designeri şi se concentrează pe voce cînd cîntă. Sorin C.A. şi alţi manelişti au pornit la drum doar cu talentul nativ şi un stil de muzică original. Ultimul lucru la care se gîndesc maneliştii cînd cîntă e vocea lor, pentru că nu au de ce. Vocea le curge instinctiv, fără efort. La fel şi ritmul.

Ceea ce lipseşte manelelor, la ora asta, este acelaşi lucru care a lipsit rock’n'roll-ului pînă la Elvis, sau rap-ului, pînă la Eminem: un reprezentant al păturii favorizate în societate - un român sadea, în cazul nostru - care să cînte manele mai bine decît ţiganii. Un reprezentant care să aibă suficient talent şi în versuri, încît să intelectualizeze curentul. Un reprezentant alb care să transmită mesaje în versuri inteligente prin ritmuri şi armonii românesc-arăbeşti. Abia atunci se va vorbi despre manele ca despre noua muzică populară românească. Pentru că maneaua asta este: muzică populară românească. A izvorît de jos, nu a fost impusă de sus şi a fost selectată de români, gradual, progresiv, prin eliminarea naturală, neforţată, a alternativelor.

Maneaua nu este o ameninţare asupra culturii româneşti. Dimpotrivă. O parte a elitei intelectuale româneşti, prin încercările nereuşite de a o cenzura, reprezintă o ameninţare asupra mersului firesc, natural, al societăţii româneşti.

Update. Nu rataţi nici articolul lui Sorin Adam Matei din EvZ.

Romania are prin manele propria sa sansa de a fi universala prin creolizare. Desigur, muzica si versurile acestora trebuie slefuite. Multe dintre falseturi si aritmii trebuie disciplinate. Daca as fi in industria locala a muzicii as investi serios in orchestratie, linie melodica si videoclipuri (cam la fel cum a facut hip-hopul local, care este la acelasi nivel cu cel occidental, ba chiar mai bun uneori prin sinceritate). Odata ce stangaciile melodice si de imagine vor fi rezolvate, super-starurile manelelor vor fi precis auzite pe piata internationala. Ele vor da, in sfarsit, o justificare sloganului: „Romania, mereu surprinzatoare”.

Sebi Buhai (via Pagini.com) menţionează un studiu foarte interesant realizat de Pop-Eleches, lector la Columbia University.

Lucrarea se intituleaza (traducere ad-literam) “Impactul Interzicerii Avorturilor asupra Rezultatelor Socio-Economice ale Copiilor: Evidenta din Romania”. Daca in SUA mai ales s-au facut recent o serie de studii legate de impactul legalizarii avorturilor, studii asupra impactului politicii opuse, adica interzicerea avorturilor, au fost mult mai putine, motivul principal fiind desigur lipsa datelor in acest sens (prea putine tari au implementat in timpuri recente asemenea politici) […]
…”decreteii” au avut atat rezultatele educationale cat si cele de pe piata muncii mai slabe decat cei nascuti inainte de intrarea in efect a decretului. Asta confirma de fapt cele gasite in studiile anterioare in SUA si in alte parti (vezi mai sus); cu alte cuvinte rezultatele sunt consistente cu perspectiva ca acei copii nedoriti in timpul sarcinii au rezultate socio-economice mai slabe cand devin adulti, relativ la cei doriti (si deci “planificati”).

Context:
Născuţi la comandă (filmul)
Freakonomics (cartea)

Ultimele zile nu am mai scris nimic, ocupat fiind cu lectura unui thread de pe softpedia, cu 931 de mesaje (acum), început pe 25 septembrie şi încă activ. Ce m-a fascinat? Subiectul discuţiei este celebra problemă a “continuităţii”. Cine a fost mai întâi în Transilvania, Abel sau Cain?
Discuţia conţine două surprize. În primul rând, nivelul acesteia este relativ urban, în ciuda derapajelor de rigoare. În al doilea rând, iar aceasta este surpriza majoră, pare să apară un consens ce contrazice teoria învăţată la şcoală. Forumiştii tind să admită o continuitate mai degrabă limitată în spaţiu, ba chiar formarea poporului român la sud de Dunăre [în momentul ăsta mă bucur că nu mă prea citeşte nimeni, nu va exista o invazie de indignări patriotice].

Forumul Softpedia este destul de eclectic, de la calculatoare la “cum să agăţi o tipă cuplată” [soluţia e genială].
Ei bine, nu am cum să verific autenticitatea mesajului din footer-ul forumului, dar iată ce scrie:

Our members have made a total of 1 028 917 posts
We have 38 879 registered members

Un forum mai specializat (mai mult decât forum, de fapt) este desprecopii.com (încercaţi asta sau asta).

Statistici
9719 din 23133 Membri au pus 371955 mesaje in 35 forumuri…

În comparaţie cu aceste cifre, forumul Cotidianului pare insignifiant (deşi este relativ recent):

Our users have posted a total of 34286 articles
We have 1624 registered users

Forumurile de pe Yahoo! Groups au un număr şi mai redus de mesaje. Romania_eu_list, cel mai mare forum românesc de pe Yahoo!, are circa 31000 de mesaje (dar acest grup este moderat, ceea ce explică numărul relativ mai mic). FreeEx are circa 35000.

Modelul Yahoo! Groups, popular în perioada când accesul era în principal prin dial-up, pare copleşit de forumurile online propriu-zise, ce asigură o mai mare interactivitate şi, în ciuda absenţei unei moderări sistematice, sunt mai uşor de lecturat (grupare pe thread-uri; şi, eventual, mai multă automoderare, una e să înjuri pe email, alta e pe o pagină web, deşi site-urile ziarelor centrale par să contrazică asta).

Viitorul? Specializare/diversificare. Spaţiul public monolitic de mai demult (presă şi TV-uri centrale) se sparge în mii de topic-uri online separate. Bowling alone? Nu pe internet.

…sau declinul soacrelor

Reclamele sunt cea mai interesantă parte a programului TV, cel puţin atunci când încerci să le priveşti din perspectivă antropologică. Evident, prefer reclamele la detergenţi. Ultima tendinţă este abordarea uşor ironică a ideii de curăţenie absolută. Bunicul umple de pete casa imaculat de albă a nepotului (şi o umanizează), iar maladivul obsedat de curăţenie se umple de ketchup. Tendinţa de a “relaxa” curăţenia pare generală. În altă reclamă, copiii ştiu mai bine: “murdărirea este bună”.

Ce se întâmplă? Revoluţia casnică americană din anii ‘50 a ajuns şi în România (mai mult sau mai puţin profundă): maşini de spălat, detergenţi buni şi o mulţime de mici inovaţii tehnologice care reduc din povara gospodinelor. Iar prima victimă colaterală a societăţii de consum va fi soacra cicălitoare, care vânează orice pată sau fir de praf. Bun!