Trafic de idei

Franco Frattini:

Cred ca cei care joaca acest joc extrem de straniu, se joaca cu viitorul tarii. De aceea sper ca doamna Macovei, presedintele Basescu si premierul Tariceanu vor primi sprijinul pentru ordonanta DNA si pentru toate cererile, pentru a inainta in investigatiile de coruptie. Este absolut nebuneste sa te joci cu viitorul tarii si cu aderarea ei, asta e situatia reala.
[...]
Nu pot interveni asupra deciziei pe care o va lua Curtea Constitutionala. Dar cred ca presedintele Basescu a avut perfecta dreptate in a ridica problema coruptiei judecatorilor. Si nu e o jignire pentru judecatori
[...]
Raportul din mai este raportul decisiv. Dar mi se pare util pentru Guvernul roman sa fie acompaniat de niste mecanisme permanente de monitorizare. Voi propune in iunie un soi de „tabel european”œ care sa monitorizeze permanent toate statele membre. Asa ca nu e vorba despre a decide daca Romania va adera in 2007 sau 2008, ci de un mecanism care sa previna ca Romania sa nu piarda timpul dupa luna mai pina in decembrie.

Tăriceanu:

De altfel, si la intrebarea din final: „Cum a evoluat relatia dumneavoastra cu presedintele Traian Basescu?”, Tariceanu raspunde la fel de rece: „Relatia este una, as spune institutionala. (”¦) Dincolo de aceasta, nu avem decit Constitutia si legile care sa defineasca raporturile dintre presedinte si primul-ministru”.

Băsescu:

Tipam de privilegiile pentru ofiterii de informatii, dar nu ne uitam la propriile privilegii. Cat de demagogic pare! Ne situam undeva, ca parlamentari, deasupra societatii. Or, atata timp cat vorbim despre egalitate in fata legii, nu inteleg de unde atatea probleme cu aprobarea unei perchezitii.
[...]
Eu am mai multe probleme care-mi pot fi imputate. Pe drept sau pe nedrept. N-am facut un secret din a recunoaste ca am o eticheta nedreapta in ce priveste flota. Ca am o problema de moralitate in ce priveste apartamentul din Mihaileanu. Nu de legalitate, de moralitate.

Dar un presedinte nu poate pune inaintea activitatii lui ca sef al statului reprosurile lui interioare. El are obligatia de a lucra fara inhibitii pentru a promova o directie in care crede. De cate ori am ocazia, imi asum erorile trecutului.
[...]
Eu va pot spune in modul cel mai sincer ce a stimulat acest inceput de exod al primarilor, fara sa fie un atac la guvern. Guvernul trebuie sa fie foarte atent la modul cum s-au repartizat banii in luna decembrie catre primarii.

Sper sa nu utilizeze resursa financiara ca pe o parghie de atragere a primarilor. Esti din Alianta, primesti bani, nu, nu. Sunt practici vechi, le-au folosit toate guvernele, inclusiv cele in care eu am fost. Dar trebuie sa incetam.

Situaţiunea:

– Ştii ce-ar trebui la noi? zice Nae.
- Ce?
- O tiranie ca în Rusia… Nu mai merge, mă-nţelegi, constituţia, care aceea ce vezi că se petrece, nu poţi pentru ca…

Articolul de azi al lui Traian Ungureanu m-a lăsat bouche bée:

Presedintele Basescu a indraznit sa fie o exceptie. Atit a mai ramas, dupa ziua de ieri, si asta trebuie jucat. Cu orice risc. Dupa caderea regimului parlamentar, avem datoria sa procedam brutal si sa vorbim pe sleau. Destul cu joaca de-a lumea corecta, politicoasa si legala – domnilor parlamentari! In jungla, nu te joci de-a amicitia cu fiarele. Ruptura s-a produs. Avem in fata doua solutii: ori viata pe mosia oligarhiei – cu ce mai pica de la chefuri si ce se mai da la televizor -, ori viata pe mina lui Basescu – cu increderea ca acest om nu e o gluma ci singura propunere realista a istoriei recente.

Prin februarie 2004 postam pe Lista lui Filip un tabel cu lista legilor, ordonanţelor, ordonanţelor de urgenţă şi hotărârilor de guvern adoptate între 1992 şi 2003. Au trecut doi ani de atunci, aşa că iată un tabel actualizat:

Legendă: OG – ordonanţă de guvern, OUG – ordonanţă de urgenţă, HG – hotărâre de guvern.
Sursă: Camera Deputaţilor. Notă: baza de date de la Camera Deputaţilor nu este completă; m-am orientat după ultimul act normativ prezent în baza respectivă pentru fiecare an luat în considerare.
Read more…

Acum doi ani:

Dinu Patriciu isi joaca deocamdata cartile intr-o partida de pocher care se poate termina dupa alegerile din toamna. si tare mi-e frica sa nu fim martorii unui final neasteptat: daca Theodor Stolojan castiga alegerile prezidentiale, el se va grabi sa elimine cel mai important adversar din PNL. Asa ca, orice ar face Patriciu trebuie sa se fereasca de Cotroceni (Capital, 17.07.2004).

Cred că o parte din problemele lui se datorează şi faptului că-i place să-i provoace:

Legat de interceptarea convorbirilor sale telefonice, Dinu Patriciu declara intr-o conferinta de presa, sustinuta pe 2 iunie 2004, ca telefoanele sale sunt ascultate. “Sunt urmarit permanent, telefoanele imi sunt ascultate. Tin sa-i anunt pe aceasta cale pe cei care-mi intercepteaza convorbirile telefonice ca folosesc doar telefoane pe cartela. Si am mai multe. Zece!”, preciza Patriciu (Ziua, 25.01.2006).

Destul de interesant, Institutul pentru Libera Iniţiativă, de care se zice c-ar fi finanţat de el (reclama la Rompetrol e vizibilă), are un banner cu citate din Karl Popper, John Gray, Ludwig von Mises şi Friedrich Hayek.

Dinescu:

Aidoma babei din poveste, care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în Ileana Cosînzeana, din motive nedesluşite încă ferocele Preşedinte al României s-a preschimbat brusc într-un tătuc de turtă dulce.

Cine s-ar fi aşteptat acu”™ un an ca Traian Băsescu să plîngă pe cadavrele politice ale lui Adrian Năstase şi George Copos şi să se stropşească la ziarişti că s-au grăbit să lipească pe bucile reprezentanţilor sistemului ticăloşit şi soluţiei imorale „etichete prea puternice”?
[...]
Iată că în România, unde am trăit ani de zile cu complexul polonez că n-am fi capabili de solidaritate, Traian Băsescu se joacă de-a Lech Walesa cu puşcăriabilii unor partide politice.

Câteva întrebări pentru 2006:
1. România va intra în UE în 2007 sau 2008? Cum va intra? “Pe bune” sau parţial?
2. Cum va ieşi PSD-ul din scandalul Mătuşa?
3. Traian Băsescu va deveni previzibil sau chiar plictisitor în postura de lider “popular”? Sau va continua să impresioneze?
4. Tăriceanu se va rebrăndui în postura de prim-ministru autoritar, gen Adrian Năstase?
5. “Structurile” nu au putut fi dizlocate de D.A. şi probabil nu poate fi concepută o revoluţie, ci doar o evoluţie lentă. În ce direcţie se va orienta societatea civilă dezamăgită?
6. Economia: va apărea o criză a la Asia de Sud-Est ’98 sau nu?
7. Transilvania: anii ’90 au fost dominaţi de Vechiul Regat. Începând cu lobby-ul ardelean transpartinic pentru Bechtel şi continuând cu ardelenizarea conducerii PD şi PSD, anii ’00 par a marca o influenţă transilvăneană mai accentuată. Va continua tendinţa?

Din Cotidianul, articol semnat de Claudiu Tirziu:

[...]La un moment dat, unul dintre forumisti, care semneaza „Corzo”œ, a sesizat ca „Bibi Cucernicu”œ [alt forumist] a dat o informatie bomba: „Elena Udrea e pe cale sa demisioneze”œ. Stirea era oferita pe 20 octombrie dupa-amiaza, cu 36 de ore inainte ca Elena Udrea sa-si anunte demisia din functie, ca urmare a unei campanii de presa duse impotriva sotului ei, Dorin Cocos. „Bibi Cucernicu”œ spunea ca Traian Basescu o va indeparta din functie la intoarcerea sa din Coreea. La ora aceea, demisia Elenei Udrea nu era scontata de nimeni.

Corzo a incercat atunci sa ia urma calculatorului de la care „Bibi Cucernicu”œ isi trimitea mesajele, verificind IP-ul, adica numarul unic atribuit oricarui calculator. Unele erau de la Internet café-uri, insa nu mica i-a fost surpriza sa constate ca alte mesaje proveneau de la un computer cu IP atribuit Serviciului de Telecomunicatii Speciale. El l-a acuzat atunci pe „Bibi Cucernicu”œ, pe forum, ca lucreaza pentru un serviciu secret si utilizeaza informatiile la care are acces pentru manipulare. Intrat in panica, „Bibi”œ a ripostat vehement si apoi a tacut. Apoi a intrat din nou pe forumul „Cotidianului”œ, atit de la computerul de la STS, cit si dintr-un Internet café din cartierul bucurestean Militari.

Odata devoalat „locul de munca”œ al lui Bibi, am solicitat explicatii STS, spre a vedea in ce masura angajatul Serviciului actioneaza la ordin sau din proprie initiativa. Conducerea STS ne-a spus ca a inceput o investigatie, despre care a aflat si „Bibi”œ: el si-a sters majoritatea mesajelor de pe forum si a cerut webmaster-ului de la „Cotidianul”œ sa le stearga pe cele care nu putea fi indepartate din exterior. O serie din mesaje au fost insa pastrate.

Pe 6 decembrie, purtatorul de cuvint al STS, Tatiana Frincu, ne-a comunicat oficial ca „Bibi Cucernicu”œ este intr-adevar ofiter al serviciului, a actionat in nume personal si ca a fost trecut in rezerva.

Două probleme:
1) Webmasterul unui forum a luat legătura cu şeful unui forumist, identificat în baza IP-ului de către un moderator (nu de un simplu user). Cutuma presupune utilizarea IP-ului numai în situaţia în care userul are un comportament agresiv, obscen etc. În plus, măsura de represiune luată este interzicerea accesului la forum a respectivului IP, nu notificarea şefului/angajatorului. Din acest punct de vedere, faptul că cei de la Cotidianul au notificat STS-ul este o încălcare flagrantă a cutumei forumurilor de pe internet şi este de natură a duce la reducerea încrederii în forum.
2) Cotidianul a avut o sursă. Ce a făcut cu ea? A deconspirat-o şefilor de la STS.

Multe lucruri ne influenţează disponibilitatea de a crede că două evenimente sunt corelate. În politică, această disponibilitate ne poate face să pendulăm între naivitate şi teoria conspiraţiei. Iată un exemplu în acest sens, în care intepretarea aleasă depinde de anumite ipoteze subiacente, cum ar fi independenţa Parchetului General şi existenţa unui stat de drept în România.

Evenimentul 1:

Actualul primar din Cluj-Napoca, Emil Boc (PD), si predecesorul sau in functie, senatorul Gheorghe Funar (PRM), se judeca intr-o serie intreaga de procese. Totul a pornit in momentul in care fostul primar l-a acuzat pe Boc de faptul ca ar folosi bani publici pentru deplasarile saptamanale de la Cluj-Napoca la Bucuresti, avand in vedere ca actualul edil este presedintele PD. (Hotnews, 8 octombrie 2005)

Evenimentul 2:

Senatorul Gheorghe Funar este urmarit penal pentru ca atunci cand era primar al Clujului a anulat procese verbale de punere in posesie emise in baza unor hotarari judecatoresti.
Procurorii de la Parchetul General i-au adus la cunostinta ca a inceput urmarirea penala in cazul sau si i-au pus in vedere ca peste o saptamana sa se prezinte la Parchet cu avocat. (Hotnews, 7 noiembrie 2005)

Dacă vreţi să vedeţi români fericiţi, vizitaţi Cotidianul (un ziar bun, de altfel). Ultimul motiv de fericire este redeschiderea dosarului Zambaccian.

In noiembrie 1994, Gabriel Bivolaru si sotia sa, Mona de Freites, au cumparat terenul din strada Zambaccian nr. 16 cu un milion de lei, echivalentul a aproximativ 600 de dolari. La vremea aceea, un metru patrat in zona Televiziunii se vindea cu 200-250 de dolari metrul patrat. Doi ani mai tirziu, in 1996, Bivolaru a vindut terenul soacrei lui, Elena Sotec, stabilita in SUA, tot cu un milion de lei. Dupa inca doi ani, in 1998, soacra lui Bivolaru vinde terenul catre Athena Theodoru, cu 2.250 de dolari, mult sub pretul zonei. Dupa numai o luna, pe 20 martie 1998, Adrian Nastase cumpara terenul de la Theodoru, cu 11.267 de dolari, adica 16 dolari metrul patrat. Pretul real al pietei era, la acea ora, de aproximativ 500 de dolari/mp.
Lovitura imobiliara data de Adrian Nastase nu e chiar intimplatoare. Cu patru luni inainte de a cumpara terenul, Adrian Nastase i-a grupat pe toti liderii PSD in jurul lui Gabriel Bivolaru si, impreuna, s-au deplasat cu acesta la Parchetul General pentru a-l apara de acuzatiile de fraudare a BRD.

Dar dosarul a fost redeschis din motive procedurale, nu pe fond. Pe fond, despre ce e vorba? Ca tot românul, anarhist în adâncul sufletului, Năstase a declarat o valoare mai mică a tranzacţiei, pentru a nu plăti prea multe impozite. De ce la patru luni după însoţirea la Parchet a lui Bivolaru? Poate Bivolaru avea nevoie urgent de cash la momentul respectiv.
Pe fond, mă îndoiesc să se poată găsi ceva serios. Cum să demonstrezi că s-a plătit la negru? Posibila mărturie a vânzătorului, dar nu cred că va apărea şi nu ştiu dacă va fi suficientă. Plata la negru probabil că nu a lăsat urme, nu degeaba a ajuns Năstase prim-ministru.
Mai e un aspect aici: sunt mii sau poate zeci de mii de tranzacţii de acest gen. Alegerea fix a dosarului Zambaccian poate fi interpretată ca hărţuire politică. Aşa că număratul rechinilor nu a început.

Horaţiu Pepine are un articol interesant în “Idei în dialog”, Etimologia bicameralismului românesc. Publicaţia nefiind online, voi face un rezumat al articolului:

La origine, organizarea bicamerală a fost opera lui Cuza, care căuta soluţii să înfrîngă voinţa Adunării generale, ostilă reformei funciare… Bicameralismul s-a născut aşadar ca artificiu…nu dintr-o necesitate mai adîncă privitoare la mai buna reprezentare a societăţii sau a intereselor.

[Prin Constituţia din 1866,] Senatul era preponderent Camera proprietarilor de moşii, în timp ce Adunarea Deputaţilor îi includea…şi pe tîrgoveţi, pe cei aparţinând profesiunilor liberale, pe profesori, funcţionarii şi ofiţerii în retragere.

Bicameralismul post-comunist oferă societăţii o construcţie complicată, fără motivaţie evidentă…Partidele politice au găsit în acest sistem de reprezentare posibilitatea de a-şi satisface mai uşor clientela politică…Constituţia revizuită din 2003 înlătură anumite redundanţe, dar, desfiinţînd procedura de mediere şi acordînd dreptul de a decide unei singure Camere, admite implicit că avem mai curînd de a face cu un sistem dublu-monocameral.

De ce-am păstra aşadar sistemul bicameral? Ungurii din Transilvania, de pildă, au destule motive. Pentru ei ar fi important ca una din camere să reprezinte provinciile. Senatul ar dobîndi astfel o funcţie ponderatoare, menită să atenueze tendinţa centralistă şi depersonalizantă a Statului.

Dar, cît îi priveşte pe români, conservatorismul regional este plăpînd şi dăinuieşte doar în mintea intelectualilor, de regulă ardeleni, preocupaţi să reînvie sentimentul apartenenţei la o necorporală Europă centrală.

În atare împrejurări poate că cea mai bună cale ar fi soluţia simplă şi logică asemeni scrierii fonologice.

Şi totuşi, reprezentarea intereselor regionale în Senat este atât de improbabilă?

Read more…