Trafic de idei

Nu strică uneori să ascultăm şi cealaltă parte (dacă ştim engleza, fiindcă presa de limbă română a fost cam unanimă).
Din cele de mai jos putem înţelege motivaţiile taximetristului care nu s-a prezentat ca martor. De asemenea, familia lui Teo Peter ar fi putut încerca să obţină despăgubiri de la cei care au “îngrijit” intersecţia. Sunt interesante şi comentariile referitoare la ancheta poliţiei române.
Din februarie 2005:
Read more…

“Puterile trebuie sa comunice intre ele si pentru ca aceasta comunicare sa nu devina un subiect delicat, asa cum este in “cazul Patriciu”, ar trebui sa existe un set de reguli care sa legifereze comunicarea intre Executiv si Justitie.

O lipsa de practica, o lipsa de cultura politica si de cultura juridica ne fac astazi sa fim intr-o situatie controversata in care toata lumea pare sa aiba argumente valabile”, a continuat premierul. (Hotnews, 28 ianuarie 2006)

În primul rând, este frapantă asemănarea cu un citat din Năstase (Adevărul, 13 februarie 2002, fix cu 4 ani în urmă):

“Separatia intre puterile statului este formula lui Montesquieu, care, sigur, era valabila la un anumit moment, dar acum trebuie sa incercam sa vedem felul in care puterile statului pot sa colaboreze in interesul cetateanului”, a declarat primul-ministru Adrian Nastase, ieri, dupa participarea la sedinta de bilant a activitatii Ministerului Justitiei si a autoritatii judecatoresti.

Dar nu asta e problema. Problema este confuzia dintre judecători (care ei reprezintă puterea judecătorească – deja sună pleonastic) şi procurori, reprezentanţii puterii executive. Astfel, într-un proces penal avem două părţi: inculpatul şi procurorul, reprezentantul interesului public (în sensul că noi, cetăţenii, am însărcinat guvernul să asigure ordinea publică şi urmărirea şi pedepsirea crimelor etc.).
Între ei arbitru este judecătorul.

Iată, de exemplu, cum stă treaba cu procurorii federali în SUA:

The Judiciary Act of 1789, ch. 20, sec. 35, 1 Stat. 73, 92-93 (1789) created the Office of the Attorney General, providing for the appointment of “a meet person, learned in the law, to act as attorney-general for the United States.” The Act provides that the duty of the Attorney General “shall be to prosecute and conduct all suits in the Supreme Court in which the United States shall be concerned, and to give his advice and opinion upon questions of law when required by the President of the United States, or when requested by the heads of any of the departments.” The 1789 Act did not give the Attorney General Cabinet rank, but President George Washington needed the Attorney General to be present at all of the Cabinet meetings because of the many legal aspects in the discussions held therein. With the continued presence of the Attorney General at the Cabinet meetings, the Attorney General became recognized as a Cabinet post. The Attorney General is appointed by the President and is subject to confirmation by the Senate.

Acuma, evident că este esenţial ca procurorii să nu fie influenţaţi în alegerea anchetelor şi desfăşurarea lor de criterii politice. Dar aceasta este o cerinţă aplicabilă tuturor funcţionarilor din executiv, de la poliţist la ministru. Pe de altă parte, trebuie să existe un control public asupra activităţii acestora. Cum îi tragem la răspundere pe cei care au organizat anchete abuzive sau, dimpotrivă, n-au făcut nimic?

La confuzia aceasta contribuie importul instituţiei CSM-ului, de origine franceză, care-i grupează în mod neinspirat pe judecători şi procurori. Înclin să cred că această punere la comun a fost gândită în timpul guvernului Năstase ca modalitate de a menţine un control indirect asupra judecătorilor.

Dacă ultimele lecturi pe blog v-au intrigat, apărând referiri cel puţin ambigue la Patriciu şi manele, ce vine mai jos e de-a dreptul revoltător:

George Copos e nevinovat.

Ce spun procurorii:

Procurorii au constatat ca Gheorghe Copos, presedinte al SC Ana Electronic SA, si partenerul sau de afaceri, Gilio Giuzepe Roza, administrator la SC Romtour SRL, au vandut Loteriei 38 de spatii comerciale, dar au „mascat” aceasta afacere prin mai multe tranzactii fictive care le-au dat posibilitatea sa se sustraga de la plata a 40 de miliarde de lei vechi, taxe si impozite. Surse judiciare ne-au explicat mecanismul presupusei fraude. Ana Electronic a incheiat acte de vanzare-cumparare pentru cele 38 de spatii comerciale cu trei persoane fizice si mai multe microintreprinderi. Aceste vanzari nu au existat insa decat in documente, pentru ca Ana Electronic nu a incasat in realitate niciun leu. Scopul era altul. Legislatia fiscala din 2004 prevedea ca tranzactiile imobiliare realizate de persoane fizice nu sunt impozitate.
La randul lor, microintreprinderile beneficiau de un impozit de 3% pe profit, spre deosebire de o companie mare, cum este Ana Electronic, care plateste un impozit pe profit de 20%. Noii „proprietari” ai spatiilor Ana Electronic le-au vandut aproape imediat catre Loterie, la preturi uneori de trei-patru ori mai mari decat pretul de achizitie. Impozitele platite de acestia au fost insa mult mai mici decat cele pe care adevaratul beneficiar al tranzactiei, Ana Electronic, le-ar fi platit daca ar fi incheiat afacerea direct cu Loteria. Potrivit procurorilor, directorul Loteriei, Nicolae Cristea, a fost la curent cu aranjamentele lui Copos si le-a sprijinit. (Evenimentul Zilei, 27 ianuarie 2006).

Deci Copos avea două modalităţi de a vinde spaţiile comerciale: ori le vindea direct de pe firmă şi se ardea cu impozitul pe profit pe diferenţa dintre valoarea de intrare şi cea de ieşire, ori le vindea sieşi la valoarea de intrare, pentru a nu plăti impozit pe profit, urmând a le revinde ca persoană fizică (impozit zero) sau ca microîntreprindere (impozit 3%).
Bravo lui! Orice afacerist trebuie să profite de portiţele prevăzute de legislaţia fiscală. Vina nu e a lui, ci a legiuitorului care a permis astfel de diferenţieri. Faptul că cineva alege traseul fiscal cel mai favorabil nu este o infracţiune.
În privinţa “tranzacţiei fictive”, cum ar deosebi onor procurorii o tranzacţie fictivă de una pe bune? Ce criterii pot utiliza pentru a evita ca orice cumpărare urmată de revânzare să nu fie catalogată drept tranzacţie fictivă? O tranzacţie futures pe suc de portocale e fictivă? În fond cei care iau parte la tranzacţie nu au văzut în viaţa lor un butoi cu suc de portocale.
Din păcate, la facultatea de drept cursurile de economie sunt execrabile…

Directorul Loteriei este vinovat? Personal cred că i-a dat contractul lui Copos pe ochi frumoşi sau altfel. Rămâne de văzut dacă se va găsi ceva concret. Însă faptul că directorul Loteriei l-ar fi “încurajat” pe Copos să facă schema cu revânzarea poate intra la categoria consultanţă fiscală gratuită, cam atâta… Loteria plătea la fel de mult, indiferent cum cumpăra, direct sau prin revânzare.

Ar trebui Copos să-şi dea demisia din guvern? Da, fiindcă este acuzat de DNA. Şi oricum se zice că nu prea face nimic pe acolo…
Interesant, nimeni nu-i cere demisia:

Surse guvernamentale afirma ca dupa „informarea” lui Copos, niciun ministru nu i-a adresat acestuia vreo intrebare si nici nu i s-a sugerat sa se retraga din functie. Membrii Guvernului s-au marginit doar sa il asculte, considerand ca „problema” acestuia cu Justitia nu ii priveste pe cei din Executiv.

De ce? Fiindcă s-ar crea un precedent. De exemplu, dacă Tăriceanu ar fi urmărit pentru nu ştiu ce în dosarul Patriciu, ceea nu e exclus să se întâmple, ar trebui să demisioneze la rândul lui.

Aici.

Câteva fragmente…

Sistemul:

Dar nu poti schimba un sistem intr-un an! Eu zic ca ei incep sa se miste. Trebuie sa se simta liberi. Ganditi-va ca si asta… Nu te simti liber de a doua zi, ca zice ministrul la televizor, „de azi, sunteti liberi!”… E un proces prin care ei trebuie sa treaca si sa fie convinsi ca e asa. Unii reactioneaza mai bine, altii mai greu.

Parchetul General:

Laurentiu Ciocazanu: Doamna ministru, sa punem cartile pe masa: fata de inceputul mandatului dv., puteti spune astazi ca ati castigat lupta cu grupul care se opune reformei din Parchetul General?
(Tace 23 de secunde, priveste trist in jos, ridica apoi privirea)
Laurentiu Ciocazanu: Sa intelegem din tacerea dv. ca rezistenta este mult prea puternica?
Ma gandesc ca raspunsul onest este „nu stiu”. Sincer, nu simt ca da sau nu. Dar eu nu simt o rezistenta organizata in Parchetul General. Acolo sunt probabil cativa… (ezita)… Nu stiu, multi, putini. Dinozaurii, da, care sunt de mult timp acolo si care, structural, se opun reformei. Dar nu simt Parchetul ca o institutie ostila. Dimpotriva, m-am intalnit cu cei de la Directia Crima Organizata de doua ori si mi-au placut foarte mult. Deschisi, isteti, si sunt multi tineri…

Botoş:

Colaborez cu domnul Botos. Sunt si perioade mai proaste in aceasta colaborare, dar colaborez de cele mai multe ori destul de bine, dar numai pe chestiuni administrative, eu nu-l intreb de dosare si…
Laurentiu Ciocazanu: Aveti o antipatie fata de el?
Ovidiu Nahoi: De unde totusi rezervele?
Acum e destul de activ. Nu pot totusi sa uit ca a condus acest Parchet care, de exemplu, acum a ajuns la un numar total de posturi de vreo 600 cand sunt 2.000 de posturi in toata tara. Toti procurorii se plang in sistem ca e lipsa de organizare, ce vine din trecut, dar nu s-a gandit nimeni sa faca o schema. Sunt multe Parchete care sufera de oameni. In conditiile astea, nu tii atatia oameni la Bucuresti.

Băsescu:

Ovidiu Nahoi: La ultima sedinta a Consiliului Superior al Magistraturii, presedintele Basescu l-a felicitat pe fostul presedinte al CSM, Dan Lupascu, pentru, citez, „lupta pe care o duce pentru reformarea sistemului”. Dv. ati fost in conflict cu Lupascu tocmai pentru ca vi s-a parut ca nu lupta. Cum se explica reactia lui Traian Basescu? Toata lumea s-a intrebat: si-a pierdut Monica Macovei sprijinul lui Basescu?
Va reamintesc ca presedintele a fost si el critic. A comparat CSM-ul cu…
Laurentiu Ciocazanu: Cu Rodica Stanoiu.
Da, cu doamna Stanoiu. Bun, deci a ales aceasta atitudine. Ar trebui sa-l intrebati pe presedinte. A ales aceasta atitudine… Adica…
Ovidiu Nahoi: Dar dv. ce-ati simtit? Cum…
…Adica a alternat-o. A fost si o critica. Apoi, cum sa zic, si-a luat ramas bun, domnul Lupascu pleca, isi termina mandatul…
Laurentiu Ciocazanu: Deci n-ati simtit ca se indeparteaza de dv. domnul Basescu?
Nu, nu.

Ovidiu Nahoi: Dar schimbati si termenul de retinere preventiva, de la 24 de ore, la 72 de ore, asa cum a cerut presedintele?
(Zambeste) Cand o sa schimbam Constitutia, atunci o sa putem discuta aceasta chestiune. Retinerea unui acuzat este limitata de Constitutie la 24 de ore.

Relaţia dintre Băsescu şi justiţie devine din ce în ce mai interesantă şi, de ce nu, amuzantă. Iată vizita sa la CSM pe 14 decembrie 2005: Read more…

Un dialog interesant (partea I şi partea a II-a) între Monica Macovei şi redacţia Dilema Veche.

Puterea:

Am momente în care mi-aş dori mai multă putere, dar mă gîndesc tot timpul că vine altcineva după mine şi îi las puterea asta şi mai bine nu i-o las. Mai bine nu o am nici eu, decît să o las altuia.

Este reconfortant să auzi din partea unui înalt funcţionar român cuvinte ce amintesc de Popper sau de filosofia politică anglo-americană. Din păcate, e o excepţie.

Sistemul:

Săptămîna trecută au fost alegeri în Parchetul General pentru membrii în colegiul de conducere al Parchetului General – un nou organism colectiv de conducere. Şi cine credeţi că a ieşit, printre alţi participanţi? Picioruş! [...]
Crezînd că facem concursuri, premisa este că cel mai bun cîştigă concursul. E clar că, pentru funcţiile de conducere, această premisă e insuficientă. [...]
Consiliul Superior al Magistraturii are un corp de inspecţie. În urma unei sesizări din presă sau a oricărei alte persoane. La CSM au trecut acei inspectori care erau la minister – şi tare mă tem că CSM s-a transformat într-un minister, mai rău decît cel care a fost – ei fac verificări, iar decizia se ia în secţiile CSM, de către judecători, respectiv de către procurori.

În prezent, CSM-ul, care-i include de-a valma pe judecători şi procurori, după ilustrul model francez, este ceva asemănător castei mandarinilor chinezi. Pentru a avea acces la profesie şi pentru a promova, trebuie să treci de examene şi evaluări organizate de CSM sau INM (care e subordonat CSM-ului). Un sistem aproape închis, fără vreo influenţă directă din partea publicului.
Într-adevăr, judecătorii trebuie să fie inamovibili, însă numirea lor trebuie influenţată mai mult de către public. Singurul domeniu care, după 1989, a avut contacte minore cu economia de piaţă şi cu “Europa” este cel al justiţiei. Mentalităţile în alte domenii s-au schimbat, dar nu şi aici. Actualul sistem, în care magistraţii actuali îi “pregătesc” şi selectează pe cei viitori, prin INM şi examene, a condus la perpetuarea unei mentalităţi anchilozate şi autoritare.
O soluţie ar fi reducerea competenţelor CSM-ului în privinţa controlului carierei magistraţilor. Ar fi mai bine ca judecătorii, cel puţin cei de ICCJ şi curţile de apel, să fie numiţi după sistemul american (propuşi de preşedinte, confirmaţi de legislativ; fără vreo condiţie prealabilă de tip vraf de diplome emise de “ăia vechi”). Ceilalţi judecători, de la judecătorii [şi de la tribunale?], ar putea fi numiţi la nivel regional… Nu s-ar putea evita în întregime abuzurile, însă cel puţin ar exista o dezbatere publică mai transparentă decât ce există acum.

Ministerul Finantelor a cerut Consiliului Superior al Magistraturii identificarea judecatorilor care au solutionat cinci dosare, in urma carora statul roman a achitat daune de peste 10 miliarde de lei persoanelor care au cistigat tot atitea procese. Procesele pierdute nu sint insa cele din seria dosarelor de la CEDO, ci au fost solutionate in Romania. Numele magistratilor cerute de MF sint necesare pentru actionarea acestora in instanta, spre a li se cere banii pierduti de statul roman. CSM a raspuns ieri ca nu exista o lege prin care judecatorii sa poata fi trasi la raspundere, iar pentru a afla numele lor, Ministerul Finantelor nu are decit sa faca o cerere pe Legea privind liberul acces la informatiile de interes public. Teoria membrilor CSM este insa rasturnata de un studiu intocmit de doi reprezentanti ai Ministerului Justitiei, studiu asumat inclusiv de conducerea institutiei, care il va trimite Comisiei Europene.

”˜”™Exista lege. Noi demonstram asta si precizam faptul ca nu se doreste decit ca judecatorii sa invete odata ca fara responsabilitate nu exista competenta. Din contra, le protejam independenta, iar atunci cind este cazul, trebuie sa fie trasi la raspundere pentru greselile comise”™”™, spune consilierul Cristi Danilet, care a lucrat la studiu. (Cotidianul, 11 noiembrie 2005)

Asta ar pune cruce independenţei justiţiei. Judecătorul se va gândi tot timpul dacă nu cumva în urma deciziei sale va rămâne fără casă, eventual şi cu un dosar penal, în dulcea tradiţie valahă.
Ce nu pricepem e că judecătorul nu este un funcţionar public ce poate fi tras la răspundere pentru că a semnat ceva aiurea. Într-adevăr, cei mai mulţi judecători nu sunt foarte calificaţi, dar nu prea avem ce face. Cel mult să promovăm la instanţele superioare persoane capabile.
În rest, interesant limbajul orwellian al lui Cristi Danileţ, una din tinerele speranţe ale justiţiei române.