Cele mai multe modificări au avut loc prin O.G. 77/2003 (unele schimbări de fond, precum dispoziţiile referitoare la CNCD, cuantumul amenzilor şi nuanţări ale principiilor). În schimb, la fiecare trecere prin parlament, asistăm la hărţuieli lingvistice, precum înlocuirea lui “datorită” cu “din cauza”, a lui “ori” cu “sau” (sau invers)..

Mai jos sunt prezentate modificările.
Legendă:
- italic+underline: text eliminat de L 48/2002
- italic: text adăugat de L 48/2002
- bold+underline: text eliminat de O.G. 77/2003
- bold: text adăugat de O.G. 77/2003
- bold+underline+italic: text adăugat de L 48/2002, dar eliminat de O.G. 77/2003
- text evidenţiat cu galben: modificări prin L. 27/2004 (adăugirile între paranteze drepte, restul eliminări).

ORDONANŢÄ‚ nr.137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare
Textul actului publicat în M.Of. nr. 431/2 sep. 2000

În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României şi ale art. 1 lit. S pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,
Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I
Principii şi definiţii

Art. 1. – (1) În România, ca stat de drept, democratic şi social, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor,libera dezvoltare a personalităţii umane reprezintă valori supreme şi sunt garantate.
(2) Principiul egalităţii între cetăţeni, al excludereaii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:
a) dreptul la un tratament egal în faţa instanţelor judecătoreşti şi a oricărui alt organ jurisdicţional;
b) dreptul la securitatea persoanei şi la obţinerea protecţiei statului împotriva violenţelor sau maltratărilor din partea oricărui individ, grup sau instituţie;
c) drepturile politice, şi anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viaţa publică şi de a avea acces la funcţii şi demnităţi publice;
d) alte drepturi civile, în special:
(i) dreptul la libera circulaţie şi la alegerea reşedinţei;
(ii) dreptul de a părăsi ţara şi de a se întoarce în ţară;
(iii) dreptul de a obţine şi de a renunţa la cetăţenia română;
(iv) dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;
(v) dreptul de proprietate;
(vi) dreptul de moştenire;
(vii) dreptul la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie;
(viii) dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare;
(ix) dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică;
(x) dreptul la petiţionare;
e) drepturile economice, sociale şi culturale, în special:
(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare.
(ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate;
(iii) dreptul la locuinţă;
(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;
(v) dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;
(vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale şi sportive;
f) dreptul de acces la toate locurile şi serviciile destinate folosinţei publice.
(3) Exercitarea drepturilor enunţate în cuprinsul prezentului articol priveşte persoanele aflate în situaţii comparabile.
(34) Orice persoană juridică sau fizică fizică sau juridică are obligaţia să respecte principiile egalităţii şi nediscriminării enunţate la alin. (2).

Art. 2. – (1) În prezenta ordonanţă Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex sau gen [sex], orientare sexuală, vârstă, dizabilitate [handicap], boală cronică necontagioasă, infectarea HIV ori [sau] apartenenţă la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
[(1-1) Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare din temeiurile prevăzute la art. 2 alin. (1) este considerată discriminare în înţelesul prezentei ordonanţe.]
(2) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanţe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), faţă de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare
(23) Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, faţă de alte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi,atrage răspunderea contravenţională conform prezentei ordonanţe, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.
[(3-1) Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat sau azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant sau ofensiv.]
4) Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale.
(5) Constituie contravenţie[victimizare şi se sancţionează contravenţional], conform prezentei ordonanţe, orice tratament advers venit ca reacţie la o plângere [sau acţiune în justiţie] cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării.
(6) Prevederile prezentei ordonanţe nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului la libera exprimare, a dreptului la opinie şi a dreptului la informaţie.
(3) Dispoziţiile sau, după caz, reglementările unei persoane fizice sau juridice, care generează efectele enunţate în alin. (2), antrenează răspunderea contravenţională a persoanei fizice sau juridice, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.
(4) Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe.
(5) În înţelesul prezentei ordonanţe eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:
a) prevenirea oricăror fapte de discriminare, prin instituirea unor acţiuni afirmative sau a unor măsuri speciale, inclusiv a unor acţiuni afirmative, pentru persoanele şi grupurile de persoane aparţinând minorităţilor naţionale, pentru comunităţile minorităţilor naţionale, respectiv în vederea protecţiei grupurilor defavorizate persoanelor aflate în minoritate defavorizate care, atunci când acestea nu se bucură de egalitatea şanselor;
b) mediere prin soluţionarea pe cale amiabilă a conflictelor apărute în urma săvârşirii unor acte/fapte de discriminare;
bc) sancţionarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispoziţiile alin. (2) şi (3) (1)-(5).

Art. 3. – Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică tuturor persoanelor fizice sau juridice, publice sau private, precum şi instituţiilor publice cu atribuţii în ceea ce priveşte:
a) condiţiile de încadrare în muncă, criteriile şi condiţiile de recrutare şi, selectare, criteriile pentru realizarea promovării şi promovare, accesul la toate formele şi nivelurile de orientare profesională, de formare profesională şi de perfecţionare profesională;
b) protecţia socială şi securitatea socială;
c) serviciile publice sau alte servicii, accesul la bunuri şi facilităţi;
d) sistemul educaţional;
e) asigurarea libertăţii de circulaţie;
f) asigurarea liniştii şi ordinii publice.
g) alte domenii ale vieţii sociale

Art. 4. – În înţelesul prezentei ordonanţe, categorie defavorizată este acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea cetăţenilor datorită din cauza originii sociale ori a unui handicap datorită diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament de respingere şi marginalizare datorită unor generat de cauze specifice, cum ar fi o boală cronică necontagioasă ori infectarea HIV, statutul de refugiat sau azilant.

CAPITOLUL II
Dispoziţii speciale

Secţiunea I
Egalitatea în activitatea economică şi în materie de
angajare şi profesie

Art. 5. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenenţa acesteia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenenţa acesteia sa la o categorie defavorizată.

Art. 6. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea unei persoane pentru motivul că aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, într-un raport de muncă şi protecţie socială, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, manifestată în următoarele domenii:
a) încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;
b) stabilirea şi modificarea atribuţiilor de serviciu, locului de muncă sau a salariului;
c) acordarea altor drepturilor sociale, altele decât cele ce reprezintă salariul;
d) formarea, perfecţionarea, reconversia şi promovarea profesională;
e) aplicarea măsurilor disciplinare;
f) dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;
g) orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivitlegislaţiei în vigoare.
Art. 7. – (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul unei persoane fizice sau juridice de a angaja în muncă o persoană pe motiv că aceasta aparţine unei anumite rase, naţionalităţi, etnii, religii, categorii sociale sau unei categorii defavorizate ori datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, condiţionarea ocupării unui post, prin anunţ sau concurs, lansat de angajator sau de reprezentantul acestuia, de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, de vârsta, de sexul sau orientarea sexuală, respectiv de convingerile candidaţilor, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 2 alin. (4).
(3) Persoanele fizice şi juridice cu atribuţii în medierea şi repartizarea în muncă vor aplica un tratament egal tuturor celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă, vor asigura tuturor persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă accesul liber şi egal la consultarea cererii şi ofertei de pe piaţa muncii, la consultanţăa cu privire la posibilităţile de ocupare a unui loc de muncă şi de obţinere a unei calificări, şi vor refuza sprijinirea cererilor discriminatorii ale angajatorilorţilor.
Angajatorii vor asigura confidenţialitatea datelor privitoare la rasa, naţionalitatea, etnia, religia, sexul, orientarea sexuală sau a altor date cu caracter privat care privesc persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.

Art. 8. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, discriminarea angajaţilor de către angajatori în raport cu prestaţiile sociale pe care le acordă acestoraacordate, datorită din cauza apartenenţei angajaţilor la o anumită rasă, naţionalitate, comunităţi lingvistice, origine etnică, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori datorată pe baza vârstei, sexului, orientării sexuale sau convingerilor acestorapromovate de ei.

Art. 9. – Prevederile art. 5-8 nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor şi standardelor uzuale ocupaţionale în domeniul respectiv, atâta timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare.

Secţiunea a II-a
Accesul la serviciile publice administrative şi juridice, de sănătate, la alte servicii, bunuri şi facilităţi

Art. 10. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, refuzarea asigurării serviciilor publice administrative şi juridice, pentru o discriminarea unei persoanăe fizicăe, a unui grup de persoane sau o ori a persoanelor care administrează persoanăa juridică, datorită din cauza apartenenţei acesteia/acestuia ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză, dacă fapta nu intră sub incidenţa legii penale, prin:
a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative şi juridice;
b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistenţă medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate;
c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinaţie de locuinţă, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
e) refuzarea accesului unei persoane sau a unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee şi expoziţii, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
f) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată sau publică, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;
g) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun – prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, cu excepţia situaţiei în care această restrângere este justificată obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare;";
h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi."

Art. 11. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică – alegerea medicului de familie, asistenţa medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgenţă sau alte servicii de sănătate -, datorită apartenenţei acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Art. 12. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau un imobil cu destinaţie de locuinţă, de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract cu o persoană sau un grup de persoane, datorită apartenenţei acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Art. 13. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la serviciile oferite de hoteluri, teatre, cinematografe, biblioteci, magazine, restaurante, baruri, discoteci sau orice alţi prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată sau publică, ori de companiile de transport în comun – prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace -, datorită apartenenţei acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Art. 14. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea acordării pentru o persoană sau pentru un grup de persoane a unor drepturi sau facilităţi, datorită apartenenţei acesteia/acestuia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Secţiunea a III-a
Accesul la educaţie

Art. 15. – (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, refuzarea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane la sistemul de educaţie de stat sau privat, la orice formă, grad şi nivel, datorită din cauza apartenenţei acesteia/acestuia acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.
(2) Prevederile alineatului precedent se aplică tuturor fazelor sau la etapelor din sistemul educaţional, inclusiv la admiterea sau la înscrierea în unităţile ori instituţiile de învăţământ şi la evaluarea ori examinarea cunoştinţelor.
(3) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, solicitarea unor declaraţii doveditoare a apartenenţei acelei persoane sau acelui grup la etnia respectivă, care să condiţioneze accesul unei persoane sau al unui grup de persoane la educaţie în limba maternă. Excepţie face situaţia în care în învăţământul liceal şi universitar candidaţii concurează pe locuri special acordate pentru o anumită minoritate şi se impune dovedirea, printr-un act din partea unei organizaţii legal constituite a minorităţii respective, a apartenenţei la această minoritate.
(4) Prevederile alin. (1), (2) şi (3) (1)-(3) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ de a refuza înscrierea sau admiterea unei persoane ale cărei cunoştinţe şi/sau ori rezultate anterioare nu corespund standardelor sau condiţiilor de înscriere cerute pentru accesul în instituţia respectivă, atât timp cât refuzul nu este determinat de apartenenţa persoanei în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia.
(5) Prevederile alin. (1) şi (2) nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului unităţii ori instituţiei de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult de a refuza înscrierea unei persoane al cărei statut confesional nu corespunde condiţiilor stabilite pentru accesul în instituţia respectivă.
(6) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice îngrădiri pe criterii de apartenenţă la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată în procesul de înfiinţare şi de acreditare a instituţiilor de învăţământ înfiinţate în cadrul legislativ în vigoare.

Secţiunea a IV-a
Libertatea de circulaţie, dreptul la libera alegere a domiciliului şi accesul în locurile publice

Art. 16. – (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice acţiuni constând în ameninţări, constrângeri, folosirea forţei sau orice alte mijloace de asimilare, strămutare sau colonizare de persoane, în scopul modificării compoziţiei etnice, rasiale sau sociale a unei zone a ţării sau a unei localităţi.
(2) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament constând în determinarea părăsirii domiciliului, în deportare sau în îngreunarea condiţiilor de viaţă şi de trai cu scopul de a se ajunge la renunţarea la domiciliul tradiţional al unei persoane sau al unui grup de persoane aparţinând unei anumite rase, naţionalităţi, etnii sau religii, respectiv al unei comunităţi, fără acordul acestora. Constituie o încălcare a prevederilor prezentei ordonanţe atât obligarea unui grup de persoane aparţinând unei minorităţi naţionale aflate în minoritate de a părăsi localitatea, aria sau zonele în care locuieşte, cât şi obligarea unui grup de persoane aparţinând majorităţii de a se stabili în localităţi, arii sau zone locuite de o populaţie aparţinând minorităţilor naţionale.

Art. 17. – (1) Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, orice comportament care are ca scop mutarea sau alungarea unei persoane sau a unui grup de persoane dintr-un cartier sau dintr-un imobil, datorită apartenenţei acesteia/acestuia la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

(2) Prevederea alin. (1) nu poate fi interpretată în sensul restrângerii dreptului autorităţilor de punere în aplicare a planurilor de sistematizare şi amenajare a teritoriului, atât timp cât mutarea se face în condiţiile legii, iar măsura luată nu este determinată de apartenenţa persoanei sau grupului de persoane în cauză la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a acesteia/acestora.

Art. 18. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, interzicerea accesului unei persoane sau al unui grup de persoane în locurile publice, datorită din cauza apartenenţei acesteia/acestuia acestora la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o oricare altă categorie defavorizată, respectiv datorită din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză.

Secţiunea a V-a
Dreptul la demnitatea personală

Art. 19. – Constituie contravenţie, conform prezentei ordonanţe, dacă fapta nu intră sub incindenţa legii penale, orice comportament manifestat în public, având caracter de propagandă naţionalist-şovină, de instigare la ură rasială sau naţională, ori acel comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii sau ori crearea unei atmosfere intimidante, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acesteia/acestuia acestora la o rasă,naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală a acestuia/acesteia.

Art. 191. – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este autoritatea naţională care investighează şi sancţionează contravenţional faptele sau actele de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă.

Art. 192. – În exercitarea atribuţiilor sale, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi desfăşoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influenţată de către alte instituţii ori autorităţi publice.

Art. 193. – Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este responsabil cu aplicarea şi controlul respectării prevederilor prezentei ordonanţe în domeniul său de activitate, precum şi în ceea ce priveşte armonizarea dispoziţiilor din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării.

Art. 194. – În vederea combaterii faptelor de discriminare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării îşi exercită atribuţiile în următoarele domenii:
a) prevenirea faptelor de discriminare;
b) medierea faptelor de discriminare;
c) investigarea, constatarea şi sancţionarea faptelor de discriminare;
d) monitorizarea cazurilor de discriminare;
e) acordarea de asistenţă de specialitate victimelor discriminării.

CAPITOLUL III
Sancţiuni [Dispoziţii procedurale şi sancţiuni]

Art. 20. – (1) Contravenţiile prevăzute la art. 5-8, 10-14, art. 15 alin. (1), (2), (3) (1)-(3), (1), (3) şi alin. (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 şi 19 din prezenta ordonanţă se sancţionează cu amendă între [de la] 500.000 1.2000.000 lei şi [la] 120.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă între [de la] 124.000.000 lei şi [la] 240.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.
(2) Sancţiunile se aplică şi persoanelor juridice.
(3) Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la cap. II din prezenta ordonanţă se fac de către membrii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile prezentei ordonanţe se completează cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002 [cu modificările ulterioare].
(4) Actualizarea cuantumului amenzilor prevăzute în prezenta ordonanţă se va face în conformitate cu prevederile art. 71 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare prin hotărâri ale Guvernului. [se abrogă alineatul]
(5) La cererea agenţilor constatatori, reprezentanţii legali ai autorităţilor şi instituţiilor publice şi ai agenţilor economici supuşi controlului, precum şi persoanele fizice au obligaţia, în condiţiile legii:
a) să pună la dispoziţie orice act care ar putea ajuta la clarificarea obiectivului controlului;
b) să dea informaţii şi explicaţii verbale şi în scris, după caz, în legătură cu problemele care formează obiectul controlului;
c) să elibereze copiile documentelor solicitate;
d) să asigure sprijinul şi condiţiile necesare bunei desfăşurări a controlului şi să-şi dea concursul pentru clarificarea constatărilor.
(6) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (5) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între [de la] 2.000.000 lei şi [la] 10.000.000 lei.

Art. 21. – (1) În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanţă persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporţional cu prejudiciul suferit, precum şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
(2) Cererea de despăgubire este scutită de taxă judiciară de timbru.
(3) La cerere, instanţa poate dispune retragerea, de către autorităţile emitente, a autorizaţiei de funcţionare a persoanelor juridice care, printr-o acţiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deşi cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanţe.
[(4) Dovada discriminării se poate face prin orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video.]

Art. 22. – (1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului [sau care au un interes legitim în combaterea discriminării] au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane.

(2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urmă mandatează organizaţia în acest sens [la cererea acesteia din urmă].

CAPITOLUL IV
Dispoziţii finale

Art. 23. – (1) În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului.

(2) Structura organizatorică şi celelalte atribuţii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului.

Art. 24. – Prezenta ordonanţă intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 25. – La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice alte dispoziţii contrare.

Notă: intrare reformatată pe 01.11.2005