Trafic de idei

Nu mă reapuc de scris pe blog, dar am ceva mai mult timp (şi chef), aşa că îmi dau un pic cu părerea pe tema alegerilor pentru Parlamentul European.

Datele primare se găsesc pe site-ul BEC. Le-am prelucrat un pic pe un fisier pe Google Docs (sper să meargă). Comparaţiile cu 2004 se bazează pe datele de aici.

Există anumite dificultăţi în compararea datelor din 2004 cu cele de acum, datorită unor reorientări ale discursurilor principalelor partide.
Până în 2004 puteam vorbi fără prea mari probleme despre un discurs bipolar. Simplificând, îi aveam pe “europeni” împotriva “comuniştilor”, pe “oamenii de bine” împotriva “golanilor”.

Dar am senzaţia că această “bipolarizare” s-a spart după 2004 în forţele sale componente, creând un spectru politic bidimensional. O dimensiune este atitudinea faţă de “sistem”. Lumea este relativ ok aşa cum este sau este profund nedreaptă? Cealaltă dimensiune este raportul faţă ceea ce numim, destul de vag, “Europa”. Occidentul este modelul de urmat?

În funcţie de răspunsurile date la aceste două întrebări cheie, putem împărţi România în patru:

În colţul de “sud-vest” al desenului se află votanţii “pro-sistem”, “anti-(sau non?)Europa”: publicul în mare parte rural şi regăţean al partidului-stat care a dominat cea mai mare parte a perioadei de tranziţie.

În colţul de sud-est sunt votanţii “anti-sistem” şi “anti-Europa”: ceea ce numim partidele extremiste, cum erau/sunt votanţii PRM-ului. Cred că aş putea să le spun “etno-anarhişti“.

În colţul de nord-vest se află publicul “european” şi “anti-sistem”. Aici s-au format coaliţiile relativ eterogene din 1996 şi 2004 care au reuşit în mare parte să disloce “sistemul”.

În colţul de nord-vest se regăseşte un public “european” şi, în acelaşi timp, acomodat cu “sistemul”. Probabil că este mai puţin numeros şi nu îmi este foarte uşor să găsesc exemple pentru perioade mai vechi. Poate PNL-ul din 1991, care a participat la guvernul Stolojan. Pentru perioada actuală, PNL-ul actual, în parte cu alţi oameni, încearcă să se poziţioneze tot aici.

Disclaimer: etichetele pro/anti Europa/sistem nu se vor judecăţi de valoare. Fiecare om interpretează în felul lui “Europa” şi “sistemul”. Sunt nişte etichete comode ce reprezintă nişte atitudini subiective, înclinaţii, atât. Dacă spun că un partid e pro-Europa, anti-Europa, pro-sistem sau anti-sistem, nu înseamnă că îmi exprim o părere asupra dezirabilităţii votului cu respectivul partid.

Nu am vorbit până acum despre “stânga” şi “dreapta”, fiindcă nu cred că sunt concepte relevante pentru politica actuală românească. Tradiţia vest-europeană stânga-dreapta are prea puţine lucruri pe care să se bazeze în România şi un model pe baza acesteia nu are prea multe valenţe explicative.
Auto-etichetările diverselor partide sunt destul de puţin relevante şi au legătură mai mult cu diverse considerente genetice pre-89 (PCR > PSD), cu raporturile faţă de “internaţionalele” partidelor din Uniunea Europeană, cu strategii de marketing… Astfel, un partid care se consideră de stânga ar putea fi la fel de bine clasificat în familia dreptei sud-europene pre-moderne , în timp ce alt partid “de dreapta”, prin radicalismul discursului, ar putea aduce aminte de stânga franceză (mai veche, nu de acum, hm…).

Nu cred că este “rău” faptul că, în România, etichetele dreapta-stânga nu sunt funcţionale. Pur şi simplu, temele sunt altele: modernizarea (“Europa”) şi status-quo-ul (“sistemul”). Oricum, cred că modelul bidimensional pe care l-am descris mai sus are capacităţi explicative şi predictive mai mari decât un model unidimensional (dreapta-stânga, comunişti-europeni). De exemplu:

Poate “explica” într-o anumită măsură votul pro-Vadim din Ardeal în 2000 printr-o “circulaţie electorală” dinspre cadranul de NE spre cel de SE

Poate “explica” actuala colaborare informală dintre PNL şi PSD prin apropierea cadranelor de SV şi NV.

Ce vreau să spun cu “circulaţia electorală”… Un om situat într-un anumit cadran (+X,+Y) nu îşi modifică opţiunea electorală decât în anumite moduri posibile pe termen scurt. Poate trece la (+X,-Y) sau (-X,+Y), dar mult mai greu la (-X,-Y), deci doar de la un cadran la altul cu care acesta are o graniţă comună. Cele două dimensiuni politice sunt, de fapt, într-o mare măsură, temperamentale, ceva mai greu de schimbat printr-un calcul raţional. O migrare dintr-un colţ într-altul presupune un consum psihic, dacă-mi permiteţi, destul de mare. Câteva exemple de migraţii “limitate” vor urma mai jos.

Determinanţii celor două dimensiuni sunt relativ banali. Tinerii tind să fie mai anti-sistem decât bătrânii, publicul urban şi ardelean mai european decât cel rural şi regăţean, cei care au reuşit în tranziţie mai “liniştiţi” decât perdanţii acesteia.

La nivelul discursului, este frecventă metafora celor două Românii.

A. Năstase, decembrie 2004: Rezultatul votului, faptul ca noi am castigat alegerile parlamentare, iar Traian Basescu pe cele prezidentiale, arata ca in prezent exista doua Romanii. In primul rand, este vorba de o Romanie urbana, in crestere, cu o solida componenta liberala, desi uneori afectata de somaj, si care asteapta de la stat mai degraba sanse decat sprijin; aceasta este Romania care l-a votat pe Traian Basescu. Dar mai exista si o Romanie rurala, cu oameni in varsta si oameni saraci, care are inca nevoie de ajutor nu doar pentru dezvoltare, ci si pentru supravietuire (…) Ambele Romanii merita sa traiasca mai bine (…)

Traian Băsescu, aprilie 2007: Avem, pe de o parte, o Românie „băieţilor deştepţi”, care s-au îmbogăţit pe căi ilegale şi mai ales prin parazitarea banilor publici. Pe de altă parte, avem România oamenilor de afaceri corecţi, a oamenilor oneşti, a oamenilor competenţi şi muncitori, care nu-şi primesc niciodată recompensa meritată. Eu vreau să existe o singură Românie, nu mai multe!

În timp ce discursul lui Năstase este orientat pe axa pro-/anti-Europa, discursul al lui Băsescu este aşezat pe cealaltă axă, pro-/anti-sistem. Dacă-mi permiteţi, am să înmulţesc 2 Românii cu 2 Românii = 4 Românii:

Dar să ne oprim din elucubraţiile teoretice şi să trecem la cifre.

Reminder: la alegerile parlamentare din 2004, cele trei forţe politice principale de atunci au avut următoarele rezultate:
PSD 36,61%
D.A. 31,33%
PRM 12,92%

Un disclaimer “metodologic”: am lucrat cu procente, nu cu cifrele absolute, şi am comparat, acolo unde a fost posibil, cu rezultatele legislativelor din 2004. Prezenţa la vot a fost foarte scăzută şi este posibil ca procentele să fi fost diferite în cazul unor alegeri pentru Parlamentul României, unde miza este mult mai mare. De aceea, comparaţiile cu alegerile legislative din 2004 pot fi uneori înşelătoare. Dar lucrăm cu ce avem…

Încep cu PSD-ul. Cu un scor de 23,12%, are o performanţă mult mai scăzută decât în 2004 (36,61%), obţinând doar 63% din procentele obţinute atunci (23,12/36,61).
Mai rău decât asta, a reuşit să piardă primul loc în multe judeţe din Vechiul Regat în care era puternic până în 2004, astfel că în prezent blocul PSD pare a fi “spart” în două bucăţi:

(Direct linking de la Cotidianul, sper să meargă în continuare)

Mi se pare interesant să vedem unde a luat PSD-ul peste/sub media naţională:

În judeţele “albe”, a luat sub media naţională, în cele “roz” a luat peste media naţională, iar în cele roşii a luat peste 30% din voturile judeţului (am stabilit în mod arbitrar pragul de 30% pentru culoarea roşie). Oarecum ironic, judeţul fruntaş pare a fi Oltul, cu 38%. Se observă şi aici o adevărată breşă în masa PSD, cele două blocuri fiind separate de Giurgiu şi Ialomiţa, unde PSD-ul a luat sub media naţională.

Deşi, în comparaţie cu 2004, a pierdut procente în toate judeţele, să vedem unde a pierdut cel mai mult:

În judeţele roz a pierdut sub media naţională, în cele albe a pierdut peste media naţională, iar în judeţele gri a pierdut peste 50% din procentele obţinute în 2004 (din procente, nu din numărul absolut de voturi). Vedem iarăşi o breşă majoră în Muntenia. În afara judeţelor “gri”, mai sunt de remarcat Buzăul, o redută PSD unde a obţinut numai jumătate (50,66%; 2004:48,70% , 2007:24,67%) din procentele anului 2004 şi Botoşani, un judeţ celebru, unde PSD-ul a pierdut aproape 40% din procentele pe care le avea în 2004 (2004: 50,57%, 2007: 30,85%).
Judeţele perdante:
Ilfov: 33,78% din procentele 2004
Harghita: 38,68% (aici este vorba şi de mobilizarea sporită a electoratului maghiar)
Giurgiu: 43,94%
Călăraşi: 47,00%
Mehedinţi: 47,52%
Bihor: 49,60%

Deşi D.A. nu mai există, poate fi interesantă o comparaţie a voturilor obţinute de partidele provenind din D.A. (PD, PNL, PLD) cu voturile PSD:

Albastru închis: PD+PNL+PLD au luat de peste 3 (trei) ori mai mult decât PSD
Albastru deschis: PD+PNL+PLD au luat de peste 2 ori mai mult decât PSD
Verde: PD+PNL+PLD au luat de peste 1,5 ori mai mult decât PSD
Roz: PD+PNL+PLD au luat mai mult decât PSD, dar raportul e mai mic de 1,5

La nivel naţional, PD+PNL+PLD au luat de 2,16 ori mai mult decât PSD. Pentru PSD asta înseamnă, în afara dezastrului din Ardeal şi din Muntenia, că nu se mai poate gândi la modul serios să guverneze singur (sau doar cu sprijinul UDMR), fără ajutorul unui partid din fosta D.A. A avut loc o hemoragie masivă de alegători, vom vedea mai jos unde bănuim că au ajuns.

Să trecem la PD, câştigătorul aşteptat al acestor alegeri, dar cu un procentaj (28,82%) mai scăzut decât ceea ce anticipau sondajele şi liderii săi. Aici cred că a fost vorba de un fenomen de care a avut parte şi PSD-ul înaintea localelor din 2004. Sondajele tind să supraevalueze partidul care a fi “pe val”. Posibil să fie legat de un anumit conformism al respondenţilor nehotărâţi, care aleg partidul care este la modă, deşi nu intenţionează să voteze.

În judeţele albe, PD-ul a luat sub media naţională. În cele portocaliu deschis a luat peste media naţională, iar în cele portocaliu închis a luat peste 35%.

Ce se vede pe hartă:

O poziţie consolidată în Ardeal şi în Bucureşti, fiefuri tradiţionale ale Convenţiei în anii ’90.

Intrări masive în Muntenia, în zone pierdute de PSD (Buzău!), şi în Oltenia. Recunosc că schimbarea atât de radicală a Buzăului (trecând din cadranul -X/-Y în +X/+Y) îmi dă unele bătăi de cap . O explicaţie ar putea fi poziţia relativ ambiguă faţă de putere a PD-ului, partid în opoziţie, dar cu un preşedinte la putere (more or less). Altă posibilitate ar fi schimbări de natură socială în zona Munteniei, care au destructurat regimul clientelar de acolo. O ipoteză de luat în considerare, deoarece tot acolo PSD-ul a pierdut masiv şi către PNL, după cum vom vedea.

Votul din Tulcea şi, eventual, cel din Oltenia ar putea însemna o recuperare parţială a electoratului anti-sistem al lui Vadim din 2004 (extindere din cadranul NE spre cadranul SE). Rămâne de văzut…

A venit rândul PNL.

În judeţele albe, PNL-ul a luat sub media naţională de 13,45%, în cele albastru deschis a luat peste media naţională, iar în cele albastru închis a luat peste 20%. Trebuie să recunosc că harta asta m-a surprins destul de mult. Judeţele unde PNL a luat peste 20% sunt aceleaşi unde PSD-ul a pierdut masiv şi nu par să aibă vreo legătură cu ceea ce cunoşteam ca fiind electoratul urban şi “european” spre care ar trebui să se îndrepte acest partid.
Mulţi comentatori au vorbit despre decesul probabil al PNL-ului în confruntarea cu Băsescu, dar se pare că PNL-ul obţine un electorat nou în România profundă. Beneficiile guvernării! Guvernul Tăriceanu a reuşit într-o oarecare măsură să adopte un discurs paternalist care a atras o parte a electoratului tradiţional al PSD-ul (dinspre SV spre NV în desenul nostru). Ştim de la Adrian Năstase că o combinaţie de paternalism şi mesaj “european” poate avea un succes considerabil. Aşa că recomandarea mea pentru PNL este “buy” (sau măcar “hold”). Dacă nu apar evenimente catastrofale, PNL-ul are şanse mari să crească pe seama PSD-ului. Ceea ce pune probleme serioase de poziţionare PSD-ului. Obligat la un discurs “european”, cel puţin parţial datorită constrângerilor externe, dar fără beneficiile guvernării, care să-i creeze o imagine paternă, şi nefiind obişnuit cu discursuri radicale, care, cel puţin în cazul său, l-ar duce ori spre cadranul peremisto-penegist (SE), ori spre o poziţie foarte puţin credibilă, anti-sistem / pro-Europa (NE), PSD-ul nu prea mai are unde să se îndrepte. Încă un an de guvernare Tăriceanu îl poate eroda şi mai mult… Nu am idee ce ar putea face. Doar un eşec major al actualului guvern îi mai poate garanta o creştere în sondaje.

Şi am ajuns la PLD.

În judeţele albe, PLD-ul a luat sub media naţională de 7,79%. În judeţele albastre a luat peste media naţională, iar în judeţele albastru închis a luat peste 15%.
Înainte de a discuta distribuţia regională, se pare că electoratul PLD se află în mare măsură în zone urbanizate, (Timiş-Arad, Sibiu, Bucureşti), suprapunându-se şi el, în mare parte, cu electoratul PD-ului, de unde a luat probabil multe voturi.
Revenind la distribuţia regională, judeţele fruntaşe sunt Dâmboviţa, judeţul de baştină al lui Stolojan, şi judeţele Suceava şi Neamţ. Flutur este din Suceava şi a avut un sprijin consistent acolo. Extinderea domeniului PLD spre Neamţ, dincolo de prezenţa lui Pinalti, poate sugera unele caracteristici regionale comune. Rămâne de văzut… Ba nu, din cauza fuziunii.

PRM.

PRM-ul a avut un rezultat dezastruos. Având un electorat anti-european şi anti-sistem, PRM-ul s-a poziţionat totuşi în ultimii ani ca apărător al sistemului. În plus, a reuşit să coabiteze destul de bine cu UDMR-ul. Efectul a fost pierderea a două treimi din electorat, de la 12,92% în 2004 la 4,15% în 2007. Deşi mai are potenţialul de a atinge pragul de 5%, nu-l văd foarte bine pe termen lung.
Cum v-aţi obişnuit deja, în judeţele albe PRM-ul a avut un scor sub nivelul naţional, în cele roz un scor peste nivelul naţional, iar în cele roşii a avut peste 5,5%, cu un maxim de 8,63% în Gorj. Se observă încă prezenţa unor bazine tradiţionale (judeţele de munte din Muntenia-Oltenia şi zona peuneristă din jurul Mureşului).

A venit rândul tinerei speranţe a politicii româneşti, Gigi Becali.

În judeţele albe a luat sub media naţională de 4,86%, în cele maro peste media naţională, iar în cele maro intens a luat peste 7%. PNG-ul pare a fi preluat o parte din electoratul PRM-ului (Gorj, Argeş), dar are şi o prezenţă consistentă în Muntenia centrală (Ilfov: 10,55%, Prahova: 7,85%). Suspectez că aici a preluat o parte din fostul electorat al PSD-ului (deplasare dintre SV spre SE pe cadranele noastre de pomină). Desigur, dacă nu l-ar fi dat afară pe Hagi, ar fi ajuns în PE.

Alegerile din acest an sunt primele în care electoratul radical anti-sistem/anti-Europa, cum i-am zis, nu este reprezentat de vreun partid care să fi trecut pragul. Asta se datorează mai multor cauze: “dezamăgirea” PRM-ului, divizarea voturilor PRM/PNG, o posibilă migraţie (greu de spus cât de mare, probabil nu foarte mare) spre PD-Băsescu şi, foarte posibil, o reducere numerică a acestui segment.

Ca fapt divers, iată distribuţia sumei PRM-PNG:

Gorjul rămâne lider al radicalismului (PRM-ul a avut 25% in Gorj în 2004), cu 16%, urmat de Ilfov, cu vreo 14%.

Comunitatea maghiară

Pentru prima oară după 1989, UDMR-ul a avut un concurent pentru voturile maghiare. Mai mult, Laszo Tokes a reuşit să intre în Parlamentul European. Datorită participării mai mare la vot, pierderea UDMR-ului a fost relativ redusă (2004:6,17% , 2007:5,52%).
Deşi episcop reformat, Tokes a avut cel mai mare succes în zonele compacte catolice secuieşti, reuşind să depăşească UDMR-ul în Covasna. Pare să existe o corelaţie pozitivă între ponderea populaţiei maghiare într-un judeţ şi votul pentru Tokes:

Pe axa orizontală avem ponderea populaţiei maghiare în judeţ, iar pe axa verticală avem raportul voturilor Tokes/UDMR.

Destul de bizare au vost voturile maghiare din Vechiul Regat. Dacă la nivel naţional, numărul de voturi UDMR reprezintă vreo 45% din numărul de voturi din 2004 (cifre absolute, de data asta), în judeţele regăţene, deşi vorbim în general de câteva sute de voturi, UDMR a avut performanţe foarte bune (Teleorman: 127%, Gorj: 129%). Şi mai ciudat, Tokes a obtinut un număr surprinzător de voturi în Vechiul Regat. Nu ştiu despre ce este vorba precis, dar e amuzant

Judeţele verzi sunt cele unde UDMR a avut mai multe voturi decât Tokes, iar judeţele albastre sunt cele unde Tokes a depăşit UDMR-ul (masiv! de 5-6 ori mai multe voturi în Vrancea şi Vaslui ). Bănuiesc că unii alegători români au votat la mişto. Sau avem de-a face cu un awakening al maghiarilor “emigraţi” în Vechiul Regat? Sau o masivă mobilitate interjudeţeană în ultimii trei ani?
Oricum, e greu de explicat o creştere de 2-3-4 ori a voturilor maghiare din Vechiul Regat:

Totalul partidelor neparlamentare

Votanţii nereprezentaţi în PE reprezintă 17,86% din electoratul care s-a prezentat la urne.

Ponderile mai mari din Galaţi şi Prahova se datorează şi Partidului Conservator, care a obţinut 12,15% în Galaţi şi 8,86% în Prahova, bănuiesc că pe seama PSD-ului.

Alianţe?

Ultimii ani par a fi fost martorii unei reorientări a polarizării politice, dinspre axa comunişti/europeni către cea sistem/anti-sistem. De aici o apropiere între PNL şi PSD. Dacă e să calculăm diferenţele între doi poli ipotetici, primul fiind PNL+PSD, iar al doilea PD+PLDPDL, vedem că aceştia sunt la o egalitate aproape perfectă. Mai precis, PD+PLD au obţinut cu 0,04% mai mult decât PNL+PSD. Harta rezultantă este foarte interesantă:

Legendă:
Mov intens: PNL+PSD au obţinut cu peste 25% mai mult decât PD+PLD (exemplu: PD+PLD – 40%, PNL+PSD > 50%=40*1,25)
Mov deschis: PNL+PSD au obţinut mai mult decât PD+PLD, dar diferenţa e mai mică de 25%
Portocaliu intens: PD+PLD au obţinut cu peste 25% mai mult decât PNL+PSD (exemplu: PNL+PSD – 40%, PD+PLD > 50%=40*1,25)
Mov deschis: PD+PLD au obţinut mai mult decât PNL+PSD, dar diferenţa e mai mică de 25%

Foarte interesant cum se menţin în linii mari diviziunile tradiţionale, în ciuda deplasării accentului discursului de pe o axă pe cealaltă.

Încă două hărţi şi gata.

Aici am comparat procentele obţinute de PD+PLD în 2007 cu cele obţinute de D.A. în 2004. Creşterea medie a fost de 16,85%. În judeţele portocalii creşterea a fost peste medie, iar în cele portocaliu intens creşterea a fost de 30%.

Aici am comparat procentele obţinute de PNL+PSD în 2007 cu cele obţinute de PSD în 2004. Procentele sunt aproape identice (PNL+PSD au obţinut în 2007 99,86% din procentele PSD-ului în 2004, respectiv 36,57% versus 36,61%). Judeţele mov semnalează o creştere a procentajului, iar cele albe o scădere.

Ce ar fi de remarcat la aceste două ultime hărţi?
- o creştere a procentajului ambelor grupări în cea mai mare parte a Ardealului fără o minoritate maghiară importantă (pe seama PRM-ului?);
- breşa din Muntenia.

Breşa din Muntenia, dacă nu mă înşel, s-a manifestat şi la referendumul din mai 2007, când Traian Băsescu a luat aici mult mai multe voturi decât în 2004. Breşa asta se mai caracterizează şi prin:
- prezenţă PNG peste medie;
- prezenţă PRM peste medie;
- prezenţă alte partide peste medie.

O ipoteză ar fi că în zonă se destructurează PSD-ul, fiind înlocuit de diverse partide anti-sistem. Ar putea fi o zonă relativ volatilă din punct de vedere electoral. Şi un bazin unde PRM şi PNG ar trebui să lucreze, dacă vor să depăşească pragul.

Ce ar trebui să facă partidele în continuare?

Am încercat să poziţionez partidele actuale pe grila bidimensională, patul lui Procust made by me
Ar fi ceva de spus despre PSD. Cred că conducerea partidului ar încerca să evite o asemenea poziţionare (şi nici nu se mai simte acasă acolo, chestie care, de altfel, pune unele probleme electorale), dar organizaţiile de la bază şi alegătorii obişnuiţi se încadrează mai bine aici.

Câteva concluzii şi recomandări:
PSD. Situaţie dificilă. O poziţionare tradiţională, pre-2000, sau o extindere spre PRM este dificilă, din cauza constrângerilor externe şi a situaţiei economice (încă) roze. Recomandare: “hold” sau “sell”. Posibilă creştere în cazul deteriorării economiei? Totuşi, instabilitatea din 1997-2000 nu se va repeta, potenţialul de creştere fiind, astfel, ceva mai limitat.
PNL. Beneficiile guvernării. Extindere către PSD (majorarea pensiilor) şi încercare de consolidare/recuperare a electoratului “european” (Weber, Dăianu). Recomandare: “buy” sau “hold”. Posibilă scădere în cazul deteriorării economiei? Cazul Remeş se pare că nu a avut un impact major.
PDL (PD+PLD). Extindere cât mai discretă spre electoratul anti-sistem. Consolidare/extindere a electoratului “european” (miză pe corupţie; trebuie adăugat ceva cu responsabilitate?). Problemă: eroziunea discursului, probleme cu fuziunea. Avantaj: “mainstream”-izare personalităţi PLD. Recomandare: “hold”.
PRM+PNG. Situaţie nasoală după plecarea lui Hagi şi coabitarea PRM cu UDMR. Necesitatea găsirii unui discurs coerent. Eroziune electorat. Recomandare: “sell” sau “hold”.
UDMR. Scindarea electoratului maghiar pe axa sistem/anti-sistem poate pune probleme la alegerile din 2008. Trebuie găsită o modalitate de coabitare cu UCM, Tokes. Recomandare: “hold” sau “sell”.

Ok, asta a fost tot. Voi încerca să răspund la comentarii, dar probabil că nu voi posta altceva în viitorul previzibil.