Din Cotidianul:
Marius Oprea, consilierul primului-ministru pe probleme de securitate nationala, nu a primit din partea Oficiului Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat (ORNISS) certificatul de acces la informatiile clasificate. Oprea a aflat ca, reproducind verdictul SRI, refuzul ORNISS l-ar fi penalizat pentru „lipsa de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscretie”.
Wow!
Tratatul de aderare este gresit negociat, crede euroobservatorul Adrian Severin. “Este o realizare pentru Bucuresti si o nerealizare din perspectiva Bruxelles-ului.” Si tocmai pentru ca acest lucru incepe sa devina vizibil pentru unele capitale europene, Severin crede ca exista un pericol real ca Tratatul sa nu fie ratificat de toate statele membre si sa se impuna o renegociere a acestuia. “Acesta e pericolul care ne paste,” spune Severin, chiar daca spera inca intr-o aderare la termen.
“O intarziere de un an ne-ar putea face bine”, spune Severin referindu-se la gradul de pregatire al Romaniei, “dar aceasta amanare poate deschide drumul catre raul mai mare al renegocierii.”
Până una-alta, iată stadiul ratificării Tratatului de Aderare:
Notă. Pe 1 martie am prezentat pe blog o hartă cu stadiul ratificării la acea dată, incluzând însă în mod eronat pe listă şi Olanda, bazându-mă în mod pripit pe presa valahă, nu pe sursa cea mai credibilă :D.
Dintr-un motiv similar acum nu am inclus Irlanda pe lista statelor care au ratificat tratatul de aderare, deşi presa românească a anunţat acest lucru.
Pe piaţa internetului românesc, cel mai subestimat sector este cel al reţelelor de cartier. Chiar şi numele este uşor peiorativ. Cele mai multe dintre ele - şi sunt mii - au apărut spontan, fără ideea unei afaceri, din dorinţa de a partaja costurile unei conexiuni broadband.
Succesul lor se datorează nu atât fiabilităţii conexiunii externe, unde Astral, RDS sau Romtelecom sunt ceva mai buni, ci preţului scăzut şi mai ales excelentei conexiuni cu cartierul. La 5-10 MB/s, poţi descărca un film înainte să se termine reclama la ClickNet.
Pe piaţă vor avea loc procese de consolidare. Sunt cartiere în care în acelaşi perimetru există mai multe reţele de cartier. Fără a face reclamă, reţeaua cu cea mai bună dezvoltare în Bucureşti este C-Zone. Pornită din Crângaşi, în iarnă se întindea cam de la intersecţia Turda-Mihalache până în Militari, acoperind bucăţi importante din sectoarele 6 şi 1. În prezent se extind către Griviţa/Mihalache şi Drumul Taberii!
Am scris post-ul ăsta fiindcă mi s-a părut inspirată reclama aleasă pentru campania lor de extindere:
Pe 16 mai APADOR a prezentat un comunicat cu privire la propunerile preşedinţiei în privinţa siguranţei naţionale:
APADOR-CH aduce la cunoştinţa opiniei publice că, vineri 12 mai a.c. a transmis consilierilor prezidenţiali, care au tangenţă cu cele patru “propuneri de proiect”, comentariile şi sugestiile sale. Este vorba despre Legea informaţiilor, contrainformaţiilor şi securităţii naţionale, Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii (SRI), Legea privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe (SIE) şi Statutul ofiţerilor de informaţii. APADOR-CH consideră că primele trei “propuneri” conţin prea multe prevederi proaste sau de-a dreptul aberante pentru a putea fi modificate. Ele trebuie, pur şi simplu, rescrise, pornind de la respectarea standardelor europene (Recomandarea 1402/1999 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi hotărîri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului) şi a Constituţiei României dar şi de la multele abuzuri permise de Legea siguranţei naţionale nr.51/1991, încă în vigoare.
Comentarii mai detaliate se găsesc aici. Iată finalul:
APADOR-CH cere iniţiatorilor şi Preşedintelui României care şi-a asumat public propunerile de proiecte retragerea imediată a acestora. Nici serviciile “secrete”, nici preşedinţia şi nici CSAT nu au drept de iniţiativă legislativă. Toate aceste instituţii trebuie să se abţină de la orice “propunere” sau proiect în domeniul securităţii naţionale.
Renate Weber în revista 22:
Se pare ca dictonul latin “sa se faca dreptate, chiar de-ar pieri lumea” a fost inlocuit cu altul: “poate sa piara intreaga lume, cata vreme SRI supravietuieste si secretizeaza”.
Ar fi utilă o comparaţie cu Central Intelligence Agency (CIA) din Statele Unite:
The CIA director’s responsibilities include:
* Collecting intelligence through human sources and by other appropriate means, except that he shall have no police, subpoena, or law enforcement powers or internal security functions;
Văd că nu am mai scris nimic de o lună întreagă. La fel ca şi blogul meu anterior, care a supravieţuit din februarie până în august 2004, şi acesta pare în pericol de moarte 
Se pare că am perioade când am chef să scriu şi altele când nu prea… Cel puţin pot garanta că blogul va rămâne online, dar este posibil ca postările să fie mult mai rare.
Până una alta, puteţi vedea ce chestii interesante am mai citit şi ce cărţi mişto recomandă lumea pe net. Ambele au RSS.
Revin cu un comentariu despre aplicarea lustraţiei în România.
Până acum, discuţia a fost cantonată în următoarele coordonate. Cei PRO spuneau că astfel se va curăţa clasa politică românească, cei CONTRA spuneau că e o măsură injustă/neliberală şi că se poate crea un precedent pentru alte epurări (cu sau fără ghilimele).
În aceste coordonate, discuţia seamănă cu dezbaterile din secolul 19 şi începutul secolului 20 referitoare la votul cenzitar. Personal, nu neg unele merite votului cenzitar - deci şi lustraţiei - dar multe lucruri depind de context. Despre crearea unui precedent pentru alte epurări sunt relativ sceptic, deşi articolele care-i vizau direct pe Băsescu şi Stolojan ar putea indica posibilitatea unor răzbunări politice.
Dar cred că există şi alte argumente împotriva lustraţiei.
În primul rând, cine stabileşte cine trebuie “lustrat”? CNSAS, nu? Care CNSAS este în prezent un organism fără cine ştie ce autoritate morală şi care depinde de SRI pentru dosare. Oare câte dosare nu au fost “curăţate” deja? Riscăm ca cei care-i vor alege pe guvernanţi să nu fie electoratul, ci ofiţerii de securitateinformaţii.
În al doilea rând, în România încă nu prea există competenţă administrativă în afara sistemului. Cu puţine excepţii, numai foştii UTC-isti, secretari de partid sau securişti stiu cum funcţionează administraţia publică. Nu există competenţe alternative în societatea civilă, oameni care să nu fi avut nici un contact cu puterea pre-1989. Eliminarea acestei birocraţii post-comuniste ar duce la dezorganizarea administraţiei publice. Trist, dar adevărat. În condiţiile eliminării din politică a foştilor nomenclaturişti de a doua generaţie, locul lor va fi luat de lideri incompetenţi şi populişti. Nu vă spune nimic combinaţia dintre declinul lui Năstase şi ascensiunea lui Vanghelie?
În al treilea rând, aceşti nomenclaturişti/securişti au ajuns în parlament sau la conducerea partidelor fiindcă au practicat un discurs apreciat de România profundă. Eliminarea lor din politică va face ca 50% din populaţia ţării să rămână orfană, fără tătuci în Parlament (nu suntem Cehia, ci o fostă provincie otomană). Ce se va întâmpla? Ce defulări vor apărea? Vrem mişcări radicale care să acţioneze violent în afara sistemului, fiindcă înăuntru nu li se permite?
Din fericire, scenariile de mai sus sunt doar teoretice, fiindcă am încredere (sunt uşor ironic aici) că legiuitorii noştri vor transforma lustraţia în apă de ploaie. Şi, culmea, mă bucur că se va întâmpla astfel…