Discursuri şi triangulări
(Încercare de a înţelege ultimele zile)
Vă mai amintiţi de anii ‘90? Zecile de partide şi platforme electorale? Multitudinea discursurilor politice?
-
- Anticomuniştii radicali din PNT-CD
- Naţionaliştii regionali (şi infami) ai PUNR-ului
- Partidul-stat FDSN, cu stabilitatea şi democraţia originală a tătucului Iliescu
- Partide “brune” anti-sistem, precum PSM sau PRM (Jos mafia, sus patria)
- Un discurs “european” preluat în diverse proporţii de partidele ce urmau să guverneze în perioada 1997-2000
Fast forward 2001. Linişte. Ce s-a întamplat, unde a dispărut toată gălăgia? Nu cred că “vinovatul” trebuie căutat în perioada 2001-2004. Liniştea a început dinainte. Vă mai amintiţi tăcerea apăsătoare dintre cele două tururi de scrutin în 2000? Campania electorală redusă la două monologuri separate la TVR (Iliescu şi Vadim)?
Spaima produsă de mineriadele din 1999, iar apoi de rezultatul catastrofal al primul tur de scrutin, a determinat o autocenzură masivă. Eliminarea radicalilor de pe radarul politic era justificată din raţiuni superioare. Radicali de orice culoare: naţional-comunişti, maghiarofobi sau anticomunişti. A trebuit să strângem din dinţi şi să-l votăm pe Iliescu.
Rămâneau două discursuri majore şi în mare parte consensuale: Europa şi stabilitatea internă. Aici a intervenit abilitatea politică a lui Adrian Năstase: a reuşit să “trianguleze” între cele două discursuri. Le-a combinat. Partidul care oferea “cornuleţ cu lapte” ne dădea şi integrarea. Astfel a scurtcircuitat discursul rămăşiţelor opoziţiei. Ce mai puteau spune, când PSD-ul dădea şi el Europa, iar ca bonus nişte stabilitate?
Peisajul presei din perioada 2001-2004 poate fi explicat parţial şi prin această împrejurare. În afara deplasării consumiste şi a “stimulentelor” partidului-stat, a existat şi o doză mare de oboseală şi teamă de haos. Iar prin limitarea accesul lui Vadim pe micul ecran în 2000 se crease un precedent de controlare a presei.
Astfel că în 2004 problema opoziţiei era diferenţierea. Cum puteau fi deosebiţi de PSD şi cum puteau construi un discurs credibil? Axa Washington-Londra-Bucureşti a lui Băsescu poate fi înţeleasă şi astfel. Idem cota unică (cum puteai atrage clasa mijlocie, în condiţiile în care şi PSD-ul promitea integrare în UE?).
Acum a intervenit a doua “triangulare” majoră. Problema corupţiei devenise mainstream, lucru la care a contribuit în parte presiunea externă. “Jos mafia, sus patria” nu mai era un discurs tarat din principiu. O retorică anti-corupţie putea fi combinată cu respectabilitatea. De aici RAFO “JAFO” Oneşti. Marea lovitură a Alianţei D.A. a fost îmbinarea discursului pro-european cu cel radical anti-sistem, în condiţiile în care stabilitatea economică şi politică începuse să fie de la sine înţeleasă.
Martore sunt voturile pro-Băsescu din Gorj, fost fief PRM şi PSM.
Dar triangularea lui Băsescu nu s-a oprit aici. Figura sa carismatică a dus la aproprierea unui nou discurs, cel al stabilităţii. Părintele naţiunii veghează.
Avem aici un om care a reuşit să îmbine trei curente de opinie destul de diferite: (1) stabilitate, (2) Europa şi (3) discursul anti-corupţie & anti-sistem. Dacă punem la socoteală înţepăturile anti-maghiare, am avea, sotto voce, şi o reiterare a discursului PUNR-ist.
Însă prea multe strică. Apropierea lui de serviciile de informaţii i-a creat o vulnerabilitate pe care Tăriceanu a reuşit s-o exploateze magistral, prin propunerea lui Ticu Dumitrescu la şefia CNSAS, unul dintre puţinii supravieţuitori ai anticomunismului anilor ‘90. Scandalul CNSAS (despre care sper să mai vorbesc într-o însemnare viitoare) i-a tras covorul de sub picioare lui Băsescu şi este de natură să-l priveze de o mare parte a sprijinului acordat iniţial de curentul de opinie pro-european (”societatea civilă”, cum îşi spune).
Aici nu e vorba doar de o triangulare între Europa şi anti-comunism, ci de o reînviere din morţi. Cine credea în 2006 că mesajul Convenţiei mai poate fi prezentat cu atât suces în spaţiul public?
Se anunţă vremuri gălăgioase…
April 3rd, 2006 at 6:52 pm
Tocmai scriam editorialul de mâine pe o idee similară :)) Great minds think alike :))
Anyway, nu sunt de acord cu o chestie. Băsescu poate fi asociat cu orice, numai cu stabilitatea nu. Primul lui interviu - cel din Adevărul - a prefigurat seria de meciuri cu guvernul care a urmat. Însuşi conceptul de preşedinte-jucător este împotriva ideii de stabilitate.
April 3rd, 2006 at 8:16 pm
De acord cu faptul că Băsescu nu e întruchiparea stabilităţii.
Vorbeam în post de faptul că “stabilitatea economică şi politică începuse să fie de la sine înţeleasă”. Ceva de genul piramida nevoilor:P…
Anii de stabilitate politică şi creştere economică ai lui Năstase (nu că s-ar datora lui, ok) ne-au făcut să ne obişnuim cu binele (adică stabilitatea)… Iar mai binele e duşmanul binelui
April 4th, 2006 at 12:28 pm
Toata lumea uita ce a insemnat totusi perioada 2000-2004.
A fost intr-adevar o liniste “periculoasa”, a fost epoca marilor jafuri si tunuri, a fost epoca in care presa a fost redusa la tacere, fie prin bani din publicitate de stat (vezi “Adevarul” nemaiavind de unde suge, a terminat anul 2005 cu o gaura de 1 milion euro, urmeaza “Gindul”), fie prin amenintari voalate… a fost o epoca de “autoritarism” mascat. Justitia mima, presa mima, guvernul mima europenismul, iar noi mimam ca traim..
a venit Basescu si a scuturat totul, musuroiul de albine carnivore din banii publici, a scuturat Justitia, presa a devenit libera (ati vazut o asemenea presa activa si furibunda la adresa lui Nastase??? NUUUU), a predat 1,3 milioane dosare la CNSAS (si nimeni nu lucreaza la ele de citeva luni bune), intr-un cuvint balega urit mirositoare acoperita cu grija de guvernul PSD a iesit la iveala in toata splendoarea sa. Si este doar inceputul: urmeaza actul II, actul III si restul…. si toata agitatia asta din CNSAS imi spune ca se incearca si acum in ceasul al 12.lea ascunderea UNOR dosare grele (Patriciu, Melescanu, Rusanu, spectrul PSD), nu de catre Basescu ci de Tariceanu cu sprijinul lui Ticu Dumitrescu… ori nu uitati, cititi presa si alte documente, Ticu a fost contestat vehement chiar de catre fosti detinuti politici (imi vine in minte dl. Latea). Nu va puneti intrebarea de ce oare??? tot scandalul acesta este provocat de PNL si invinuit este Basescu….probabil ca si Basescu a gresit, recunosc, dar macar il creditez in continuare, asa cum l-am creditat peste un an pe Tariceanu…
am senzatia de ieri ca PNL doreste cu ardoare ca PD-ul sa iasa din guvernare si sa se alieze cu PSD (desigur si cu fratii cei mici cu interese comune in ale dosarelor, pc si udmr)….
q.e.d.