Veselie mare în Justiţie
1. Curtea Constituţională a dat acum câteva zile o decizie memorabilă. Despre ce e vorba? Printr-o ordonanţă de urgenţă s-a decretat suspendarea judecarii “tuturor actiunilor judiciare, extrajudiciare” si a oricarei proceduri de executare silita, indreptate impotriva unui numar de 11 societati comerciale (SC CUG SA Cluj-Napoca, SC Turnu SA Turnu Magurele, SC Brafor SA Brasov, SC Ampelum SA Zlatna, SC Autotransport SA Brasov, SA IAIFO SA Zalau, SC Energoreparatii SA Bucuresti, SC Rocar SA Bucuresti, SC CMB SA Bocsa, SC Foraje Sonde SA Târgu Carbunesti, SC SINCAR SA Braila), pana la finalizarea procedurilor de dizolvare si lichidare a acestora.
Bizar, nu? E anormal şi revoltător ca executivul să poată suspenda un anumit proces după cum pofteşte. Aşa ceva se poate numai în Africa.
Ei bine, nu! Cei care au avut această opinie au fost minoritari – Kozokar şi Cochinescu. Restul de şapte judecători au zis “Să trăiţi!”.
Opinia minoritară spune cam aşa (sursă: juridice.ro):
Judecatorii minoritari apreciaza ca textul mentionat incalca principiul separatiei si echilibrului puterilor, ce sta la baza organizarii statului, potrivit art. 1 alin. (4) din Constitutie, precum si dreptul fundamental de acces liber la justitie, consacrat de art. 21 din aceeasi Lege fundamentala.
Astfel, legiuitorul este unica autoritate competenta sa stabileasca cazurile in care opereaza suspendarea de drept a judecarii proceselor ori a procedurilor de executare silita, insa aceasta presupune emiterea unor reguli de procedura general aplicabile oricaror procese sau proceduri si oricaror persoane implicate in acestea, aflate in ipoteza normei juridice. Textul de lege examinat, intrucat prevede suspendarea judecarii litigiilor si a procedurilor de executare silita in care sunt implicate societatile comerciale nominalizate, nu constituie o norma de procedura abstracta si general aplicabila, ci o dispozitie individuala in interesul unui numar restrans de persoane juridice, deci, o ingerinta expresa in atributiile organelor autoritatii judecatoresti.
“Dreptul fundamental de acces liber la justitie nu semnifica numai posibilitatea oricarei persoane de a introduce o cerere la o instanta judecatoreasca pentru apararea drepturilor, libertatilor si a intereselor sale legitime, ci si garantia dreptului sau de a starui in judecarea cererii pana la solutionarea ei, printr-o hotarare definitiva si irevocabila, iar, in continuare, in executarea, chiar si silita la nevoie, a hotararii obtinute. Textul de lege supus controlului restrange, fara nici o justificare constitutionala, exercitiul acestui drept fundamental.”
2. Însă a venit rândul Curţii Supreme să se dea în stambă. Conform relatărilor din presă (Cotidianul, Gândul), membrii Comisiei de verificare a averilor nu au vrut să-i ia în considerare veniturile lui Dan Ioan Popescu pentru că
Este de neinteles din punct de vedere logic cum aceasta persoana care a platit aparent cercetatilor suma de 980.000 USD, la un interval de numai o luna si 17 zile, sa consimta pierderea aceleiasi sume prin cedarea ei cu titlu gratuit unor terti
Ok, o fi ceva dubios, dar e insuficient. Dar nu aţi aflat tot despre competenţa membrilor Comisiei:
Referitor la susţinerea instanţei supreme potrivit căreia extrasele de cont prezentate de fostul demnitar nu ar fi valabile fără ştampila băncii emitente, Dan Ioan Popescu a prezentat un înscris emis de banca respectivă, care arată, fără dubii, că extrasele de cont sunt valabile şi fără semnătura reprezentanţilor instituţiei bancare şi fără ştampila acestora.
Oamenii aceia ar fi trebuit să ştie că nu prea sunt ştampile pe extrasele de cont.
Partea cea mai gravă este că această Comisie este alcătuită din judecători de la Curtea Supremă. Pe lângă îndoielile îndreptăţite asupra actului de justiţie pe care le ridică asemenea opinii “competente”, este îngrijorător faptul că astfel D.I.P. este acuzat de cei care ar trebuie să fie judecători imparţiali. Unirea funcţiei de procuror acuzator cu cea de judecător nu a făcut bine nici unei republici.
3. Dar şi Daniel Morar a fost un drăguţ zilele astea, refuzând într-un limbaj foarte lemnos invitaţia Camerei Deputaţilor. Citez:
Respectând dreptul Parlamentului de a deschide anchete parlamentare, se constată o imposibilitate obiectivă de a răspunde invitaţiei, întrucât cele două dosare se află în faza de urmărire penală, prin urmare investigarea presupuselor încălcări ale drepturilor învinuiţilor nu poate face obiectul unei cercetări parlamentare, după cum precizează art. 74 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, concordant cu art. 1 din Constituţie, care consacră principiul separaţiei puterilor în stat. Departamentul Naţional Anticorupţie face parte din autoritatea judecătorească, alăturat instanţelor judecătoreşti, iar Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei. În acest context, persoanele care se consideră vătămate prin măsuri ori acte de urmărire penală pot să adreseze o plângere procurorului ierarhic superior, instanţei de judecată, respectiv Consiliului Superior al Magistraturii în temeiul art. 275 – 2781 din Codul de procedură penală ori art. 97 din Legea nr.303 / 2004, modificată
Într-adevăr, parchetele sunt menţionate în Constituţie în capitolul legat de autoritatea judecătoarească (o confuzie regretabilă), dar faptul că tot acolo scrie că
Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei
ar fi trebuit să-l facă să-şi dea seama că face parte din autoritatea executivă, nu din cea judecătorească. Şi de ce seamănă aşa de mult cu comunicatul preşedinţiei?
4. Cu acelaşi sentiment înalt de respect pentru separarea puterilor în stat,
Ministrul Macovei a facut afirmatii conform carora parlamentarii nu sunt in stare sa judece aceste probleme si consider ca nu a ajutat deloc o astfel de atitudine
spune Marko Bela.
5. Ei bine, acuma vine lovitura finală. După cum aţi aflat, ordonanţa de urgenţă privind DNA a fost respinsă de Senat.
Dincolo de indignările societăţii civile şi ale ambasadelor, trebuie remarcat modul vicios de legiferare prin ordonanţe, mai ales într-un domeniu atât de sensibil.
Şi mai interesant e altceva. Ordonanţa pare a fi neconstituţională, spune Gândul:
Este vorba despre o decizie a Curţii Constituţionale din data de 5 mai 2005, prin care s-a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate ridicată de grupul parlamentar al Partidului România Mare. Parlamentarii PRM au avut câştig de cauză, instanţa constituţională apreciind – la vremea respectivă – că numai Parchetul Înaltei Curţi are competenţa de a urmări penal şi de a trimite în judecată penală senatori şi deputaţi, această atribuţie neputând fi împărţită cu nici un alt Parchet. Ca atare, DNA-ul de atunci a trebuit să trimită la Parchetul Înaltei Curţi toate dosarele cu parlamentari.
Actuala Putere a încercat să remedieze această situaţie şi a rebotezat PNA-ul în DNA, spunând că nu mai este un Parchet de sine-stătător, ci un departament în cadrul Parchetului Înaltei Curţi. Modificarea a fost însă doar una formală, pentru că, în realitate, DNA-ul este tot un Parchet autonom, şi fără o subordonare efectivă faţă de Parchetul Înaltei Curţi. Principalul argument se referă la faptul că DNA-ul este ordonator principal de credite, bugetul acestuia nedepinzând şi neavând nici o legătură cu cel al Parchetului Înaltei Curţi. De altfel, în ordonanţa de urgenţă respinsă se spune clar că DNA este o structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, care funcţionează în cadrul Parchetului Înaltei Curţi (?!), această înşiruire plină de contradicţii încercând să mulţumească şi Constituţia, dar şi să păstreze independenţa DNA-ului. Dincolo de aspectul financiar – care este expresia deplină a independenţei unei instituţii – chiar şi realitatea a demonstrat că DNA-ul nu are nici o treabă cu Parchetul Înaltei Curţi. Astfel, în ultimele luni a fost mai mult decât evident faptul că între procurorul-şef Daniel Morar şi procurorul general al României Ilie Botoş nu există decât o subordonare formală, acesta din urmă neavând nici un fel de intervenţie asupra activităţii DNA-ului.
Rezumatul ultimei săptămâni pare a fi următorul: o autoritate judecătoarească total incompetentă, un executiv poate bine intenţionat, dar care începe să miroasă a iacobinism, şi un parlament paralizat şi absenteist, ca de obicei. Pe fundal, siguranţa naţională
Ca vectori de amenintare la adresa securitatii nationale, pe linga coruptie, au mai fost introduse in noua Strategie proasta guvernare, iresponsabilitatea politica, abuzul de putere, lipsa de transparenta si deviationismele spre dictatura spre guvernari autoritariste de orice fel. (Ce frumos, nu?)
şi un val de adeziuni.
: