Trafic de idei

Jurnalul Naţional prezintă un rezumat al acuzaţiilor la adresa Rompetrol. Care nu par foarte coerente, cel puţin din prezentarea lor în presă…
Firul poveştii:

07.04.2004: Rompetrol SA vinde acţiuni RRC (Rompetrol Rafinare Constanţa). Sunt 1,49 miliarde de acţiuni, din care un off-shore cipriot cumpără 1 miliard.
Care ar fi problemele, din punctul de vedere al anchetatorilor?
1) De ce Saltville cumpără 1 miliard de acţiuni fix când Rompetrol SA vinde 1,49 miliarde? Asta nu este o problemă per se. Din câte înţeleg (deşi este uneori greu de desluşit firul lucrurilor din presă), 7 aprilie 2004 a fost prima zi de tranzacţionare RRC. Practic toată lumea ştia că se vor vinde acţiuni RRC. Cel puţin aşa ar trebui să funcţioneze lucrurile pe o bursă normală. Chiar dacă Saltville este a lui Patriciu, nu este insider trading. Teoretic, oricine putea depune alte ordine de cumpărare pentru 1 miliard de acţiuni.
2) De ce Rompetrol SA vinde cu 116 lei, când majoritatea ordinelor de cumpărare erau pe la 350 lei? Poate că “majoritatea” ordinelor (cu excepţia Saltville) reprezenta 10 mii de acţiuni sau 100 de mii, nu un miliard şi jumătate, cât vindea Rompetrol. Oferta creşte, preţul scade.
3) Saltville nu avea bani în cont, încălcând regulamentul Bursei. Rămâne de văzut… Dar iarăşi insuficient pentru insider trading.

07.04.04-15.04.04
Saltville revinde 550 de milioane de acţiuni către diverşi (Camelia Voiculescu, Verestoy etc.) la preţuri de 250-300.
Din câte ştiu despre funcţionarea burselor, în general nu-ţi alegi partenerii de tranzacţie. S-a întîmplat. Si dacă Patriciu vroia sa facă afaceri “speciale” cu respectivii, le vindea pe 07.04.04 cu 116 lei.

09.04.04
Tăriceanu cumpără de la RRC 10 milioane de acţiuni pe piaţa DEAL (tranzacţii directe) la preţul de 500 de lei. Preţul pieţei la acea dată: 500. Rabat: 4%.
Acuzaţia la adresa lui Tăriceanu e ridicolă. Omu’ a obţinut un rabat de 4% pentru o achiziţie en-gros. Iar 500 este mult mai mare decât 116, preţul iniţial al acţiunilor.

15.04.04
Rompetrol SA şi Rompetrol Downstream (răs)cumpără acţiuni RRC. Rompetrol SA cumpără 252 milioane de acţiuni (din cele 1,49 miliarde vândute), iar Rompetrol Downstream 59 de milioane, la preţul de 690 de lei.

Practic, procurorii sugerează că:
a) Saltville e a lui Patriciu;
b) Patriciu a pariat pe creşterea cursului;
c) vânzând ieftin la Saltville şi răscumpărând scump, a transferat ditai profitul (vreo 6 milioane dolari) în afara ţării.

Probleme:
1) Şi ce dacă? Rişti şi cîştigi. Preţul putea să scadă.
2) De ce a aplicat schema asta numai la 300 de milioane de acţiuni, nu la toate 1,49 miliarde?

În orice caz, cu siguranţă oferta iniţială de 1,49 de miliarde nu a fost destinată speculaţiei prin care s-au cîştigat cele circa 6 milioane de dolari. Rompetrol lucrează la o scară mai mare, nu merita efortul.
Şi nu creezi scheme complicate prin bursă pentru a transfera acţionariatul în Cipru, când poţi face asta mult mai simplu, la notariat, fără să intri pe bursă.

O coincidenţă interesantă în afacerea Rompetrol este că ascultarea telefoanelor a început în toamna lui 2003, atunci când Tănăsescu a convertit datoriile istorice în obligaţiuni (convertibile în acţiuni, din câte am înţeles). Poate că pur şi simplu “organele” nu au înţeles logica acestei operaţiuni şi au devenit în consecinţă suspicioase.

Vom vedea în episodul viitor, căci telenovela continuă.