Trafic de idei

De la Valachus.
Filme: Pisica albă, pisica neagră, Crouching Tiger, Hidden Dragon sau House of Flying Daggers, Boys Don’t Cry, Nohoi Oron.
Seriale: Aventurierii spaţiului :D, Startrek (da’ cu Picard), m-am uitat recent la Amazing Race şi Survivor şi m-au amuzat.
Mâncăruri: supă de cartofi cu rantaş (krumpli leves), zacuscă la caserolă de la Sardes (Sardes SRL, of course), cartofi copţi, tăiţei cu varză (Káposztás kocka).
Cărţi (oarecum aleator): Societatea deschisă - Karl Popper, Cireşarii - Constantin Chiriţă, *** - Isaiah Berlin, Panta rhei - Vasili Grosman
Joburi: nu mai ştiu ce post la o firmă de transport maritim, asistent şef depozit reviste străine, traducător.
Vacanţe memorabile: Horoabe şi Parâng ‘94, Tirol şi Veneţia ‘98, Predeal ‘05, VV ‘05.
Site-uri vizitate zilnic: Cotidianul, Marginal Revolution, Arts & Letters Daily, Google Reader :P.
Către cine transmit obligaţia de autodenunţ: Sorin Adam Matei.

Aici (via Monitorul Neoficiale).
Vestea bună: reclamanţii au primit nişte bani.
Vestea proastă: se pare că articolul 6 alin. 1 nu poate fi invocat în cauze fiscale, deci s-a dus visul meu de a-l da în judecată pe Bodu :D.

Capatul de cerere privind incalcarea art. 6 alin. 1 din Conventie (dreptul la un proces echitabil) a fost declarat inadmisibil, instanta europeana considerand ca litigiul care l-a generat are natura fiscala si, prin urmare, iese din sfera de aplicabilitate a art. 6.

Aşa că, până la noi evoluţii, rămânem cu un stat poliţienesc solid în materie fiscală, fără recurs la vreo Înaltă Poartă mai cu bun simţ decât miliţienii inspectorii fiscali români.

În Dissent:

Recent developments in the four countries that experienced “colored revolutions,” however, raise questions over whether the promotion of democratic revolution from abroad significantly advances the long-term prospects for democracy—or, alternatively, has unanticipated and sometimes deleterious effects for democratic development. There are real dangers in the export of revolution as a strategy for democratization: first, the danger that democracy could come to be viewed as a tool of external statecraft rather than an indigenous development; second, that human rights organizations could compromise their ability to act as independent monitoring organizations if they involve themselves with specific political movements or come to be identified as “revolutionary organizations”; third, that efforts to promote democratic revolution could produce intensified ethnic conflict and even civil war; and finally, that giving democratic revolution “a little extra shove” could lead to postrevolutionary situations in which democratic development is highly vulnerable to reversal.

Uitându-mă pe ultimul sondaj CURS, mi-a sărit în ochi întrebarea legată de cazul Teo Peter:

Asa cum stiti functionarul Ambasadei SUA la Bucuresti a fost sanctionat cu mustrare de justitia americana pentru accidentul în care a murit cântaretul român Teo Peter.
Dvs. de ce credeti ca a primit doar mustrare?
Autoritatile române nu s-au preocupat
sa trimita probe/martori ………………………24%
Justitia din SUA nu este corecta ………………20%
România este tratata de SUA
ca o tara inferioara ………………………………22%
Autoritatile americane îsi protejeaza
militarii indiferent de faptele acestora ………24%
Alt motiv ……………………………………………1%
NS/NR………………………………………………9%

Posibilităţile de răspuns sunt dezechilibrate. Toate pleacă de la premisa că americanul a fost vinovat de accident. Nu există un răspuns de genul “decizia a fost corectă, puşcaşul marin nu a fost vinovat”.
În condiţiile astea sondajul îşi pierde din relevanţă. Paradoxal, totuşi tocmai întrebările sale tendenţioase sunt o fotografie a României de azi, în care chiar şi nişte sociologi o dau în bară când vine vorba de mândria naţională (sau ceva de genul ăsta, whatever…).

Printre numeroase alte motive posibile ale votului din comisia juridică a Camerei Deputaţilor în privinţa percheziţiei casei lui Năstase, ar trebui luate în considerare şi următoarele:

1. Adrian Năstase este un orator destul de bun.

2. Atitudinea Monicăi Macovei (”nu-i jigniţi pe procurori”, “cu ce sunt parlamentarii mai speciali”) nu a fost de natură să-i convingă pe membrii comisiei juridice.

3. Faptul că percheziţia este aprobată sau respinsă de parlament presupune că acesta deliberează pe tema cererii. E buna, nu e buna? Pentru aceasta trebuie să dispună de fapte în baza căreia să ia o decizie. Nu este ceva similar unui proces obişnuit, totuşi Ministerul Justiţiei trebuia să încerce să-i convingă cumva pe parlamentari, nu să meargă pe placa “e o anchetă în curs…elemente de confidenţialitate…”. În condiţiile unui vot pozitiv, s-ar fi putut crea un precedent prin care aprobarea parlamentului devenea formală, guvernul putând aresta şi percheziţiona orice membru al legislativului.

Argumentele Ministrului Justiţiei, şi anume autorizarea prealabilă a cererii de percheziţie de către un judecător şi egalitatea parlamentarilor cu restul cetăţenilor, au cu siguranţă impact la public, dar sunt destul de fragile.
Această garanţie constituţională suplimentară a fost acordată tocmai în ideea că executivul poate abuza de puterile sale, forţând fără nici o reţinere un singur judecător, în vânătoarea după un membru al legislativului (într-un caz extrem, aceasta poate duce la epurarea parlamentului de către un guvern autoritar).

Genul acesta de protecţie apare şi în Franţa. În SUA, protecţia este mai redusă. Trebuie ţinut însă cont de faptul că în România executivul este mult mai puternic decât în SUA, unde acesta este contrabalansat de autorităţile subnaţionale şi nu beneficiază de pârghii precum ordonanţele de urgenţă.

Un alt argument, foarte insidios, este “Dom’le, dacă e nevinovat, de ce pune beţe-n roate?”
La un anumit nivel, Năstase a sugerat posibile motive ale opunerii sale, precum copierea documentelor personale ale sale şi posibila plantare de probe.
La nivel mai general, toţi sau aproape toţi avem lucruri pe care vrem să le păstrăm numai pentru noi, în sfera noastră privată. Lucruri, care dacă se află, ne fac şantajabili. Un simplu cetăţean şantajabil nu e foarte mult. Un preşedinte de cameră deja înseamnă ceva.

În concluzie: în condiţiile în care Ministerul Justiţiei nu a reuşit să aducă elemente care să justifice realizarea percheziţiei în apartamentul lui Năstase din Zambaccian (în condiţiile în care celelalte apartamente din bloc au fost investigate sau sigilate), este foarte bine că votul din comisie a fost negativ.

Ştiu, este oarecum incomod să fiu de aceeaşi părere cu Ponta şi Bolcaş, dar asta e…

Adrian Nastase, azi-dimineata la carcotasi:

Stiti cum am cunoscut-o pe sotia mea, Dana? Ne intalneam cu acelasi baiat.

Interviu cu ambasadorul Austriei (Revista 22, nr. 832, 15-21 februarie 2006):

In opinia dumneavoastra, ce trebuie sa faca Romania pentru a primi un raspuns favorabil in mai, in perspectiva aderarii la 1 ianuarie 2007?
Romania trebuie sa continue reforma in justitie intr-un mod calm si rational, fara sa-si propuna anumite rezultate, cum ar fi un anumit numar de capete care trebuie sa cada. Nu aceasta este calea corecta. Reforma in justitie, proces care a inceput in timpul mandatului ministrului Diaconescu, fiind dus mai departe de actualul ministru, Monica Macovei, trebuie sa continue fara a cadea in capcanele politicii. Asta e ceea ce trebuie sa faceti in primul rand.
O alta chestiune este cea legata de securizarea frontierelor, dar asta reprezinta o problema de ordin tehnic, si nu una politica. Calea pe care ati apucat trebuie urmata, dar, dupa cum spuneam, este mai mult o problema tehnica pe care autoritatile romane trebuie sa o rezolve cu mijloacele pe care le au la indemana si cu resursele proprii, dar si cu asistenta din partea UE. In mod surprinzator, se pare ca 25% din granitele UE vor fi comune cu granitele Romaniei, ceea ce va necesita un sprijin tehnic si o foarte buna organizare, dar cred ca majoritatea suntem de acord ca Romania va indeplini aceste cerinte.
Cum apreciati activitatea ministrului Monica Macovei si a ministrului de Interne, Vasile Blaga?
Sunt doua alegeri bune, amandoi fac o treaba excelenta si inspira incredere altor jucatori europeni.
Este coruptia principalul factor care ar putea amana aderarea Romaniei? Ce ar trebui sa faca Romania? Sa arate niste “pesti mari”?
“Pestii mari” nu sunt o solutie. Daca vreti sa faceti o reforma corecta a justitiei, trebuie sa luati faptele asa cum sunt, sa alcatuiti dosare, sa construiti cazuri, sa faceti investigatii si pe baza acestora puteti declansa procedurile de urmarire penala, dar nu va puteti stabili deadline-uri de cateva luni, asta nu e posibil.
Dar trebuie sa facem ceva inainte de Raportul de tara din mai.
Nu, trebuie doar sa urmati procedurile standard de drept ale UE, dar fara sa va fixati anumite tinte, pentru ca aceasta ar duce la o imixtiune a politicului in actul de justitie si ar fi in contradictie cu procedurile de drept penal.

La Administraţia Financiară sector 1, Bucureşti, printre afişele atât de inspirate care spun “Trăiţi/Munciţi/Fericiţi/Quebec, Canada” şi cele cu “Donaţi 1% din impozitul pe venit pentru Romanian Angeal Appeal” (fair competition, ai?), veţi mai întîlni şi nişte resturi ale campaniei antievaziune, una din multe risipe din banii contribuabililor.

Sloganul campaniei este “Plăteşte cu bani, nu cu ani“. Reclama este odioasă, de-a dreptul orwelliană. Are chestii de genul că evidenţa contabilă eronată este evaziune şi alte porcării. Câtă vreme a fost rulată pe site-urile ziarelor, le-am evitat pe cele care o dădeau.

Ei bine, ieri, pe când stăteam acum două zile la infama coadă din subsolul Administraţiei Financiare, văd în dreapta mea respectivul afiş şi am o revelaţie: sloganul trebuie interpretat în cheia “La Familia”:

Cine să mă scape,
Avocatul vrea dolari,
Procesul e la ‘şto,
N-ai blat, iei an.

Cum spunea reclama? Plăteşte cu bani, nu cu ani? He he, comisarii gărzii financiare ştiu ce ştiu.

Şi că veni vorba de komisarii gărzii, Vlădescu m-a uns pe inimă:

Corupti, incapabili, neprofesionisti, o organizatie inchisa, asa considera toata lumea Fiscul si o recunoaste si capul Finantelor, Sebastian Vladescu. Cu toate acestea, cei de la Garda Financiara, si nu numai ei, vor sa fie mai multi, sa aiba salarii mai mari si sa nu mai fie batuti cind vin dupa spaga [norocoşi, părerea mea!].

Vei plăti dacă intri pe poarta Spitalului cu impertinenţa de a crede că îţi vei putea păstra principiile. Vei plăti la propriu.
[…]
Şpaga e rugăciunea către doctor. Cu ea îl vei îndupleca să te asculte, să-şi dea tot interesul să te ajute, să aibă conştiinţa ridicată… Şpaga îţi dă dreptul (iluzoriu & absurd) de a-i cere doctorului să fie omnipotent. După ce vei fi semnat actul prin care Spitalul îşi declină orice răspundere şi prin care consimţi ca tu să îţi asumi “cel mai mic risc de deces” în cazul operaţiei, prin şpagă forţezi un transfer de responsabilitate: dacă acceptă, doctorul e responsabil măcar în faţa ta şi a legii divine. Aşa că îţi vei suna rudele, prietenii, extraordinarii colegi de serviciu se vor mobiliza, vei face rost de bani. Vei întreba pe cei din salonul tău şi vei da, în secret, mai mult decît au dat ei. Într-o zi va apărea cineva despre care vei afla că a dat dublu decît tine. Dintr-o dată doctorul îţi va părea mai conştiincios cu celălalt. Cu gîndul la ofranda lui Cain, te vei simţi pierdut. Vei plusa cu o sticlă de whisky, cu un peşte mare şi proaspăt, cu ceva special. (Marius Chivu în Dilema veche)

RATB va circula din nou pe cela 68 de trasee preorasenesti din judetul Ilfov, a decis Guvernul, luni, printr-o ordonanta de urgenta care va intra in vigoare la data la care va fi publicata in Monitorul Oficial.

Costurile de transport vor fi impartite intre Consiliul General al Municipiului Bucuresti si Consiliul Judetean Ilfov, pe baza unui protocol care va fi incheiat intre cele doua institutii. (Hotnews)