Arcanul
Într-una din zile, şi chiar în ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. Se zicea că are să treacă Vodă pe acolo spre mănăstiri. Şi bădiţa Vasile n-are ce lucra? Hai şi noi, măi băieţi, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneş decât alte sate. Şi ne luăm noi de la şcoală şi ne ducem cu toţii. Şi care săpau cu cazmalele, care cărau cu tărăboanţele, care cu căruţele, care cu coveţile, în sfârşit, lucrau oamenii cu tragere de inimă. Iar vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul şi câţiva nespălaţi de mazili se purtau printre oameni de colo până colo, şi când deodată numai iaca vedem în prund câţiva oameni claie peste grămadă, şi unul din ei mugind puternic. “Ce să fie acolo?” ziceau oamenii, alergând care de care din toate părţile.
Pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn şi-l puneau în cătuşe, să-l trimită la Piatra… Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clacă. Aşa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste…
2006:
Ca sa-i ademeneasca la sectie pentru inminarea ordinului de incorporare pe cei convinsi ca n-au vocatie de racan, „Comisarul“ Zglimbea joaca tare, ca un monstru sacru pe scena Nationalului bucurestean. „Afli prin prieteni, rude sau vecini pe unde e si il astepti ca pe hot. «Dle, ia uite ce zice colegul dumitale Cutarica. Ti-a imprumutat acu’ trei luni o bicicleta si refuzi sa i-o dai inapoi!». El incepe: «Cine, dle, io?» si se jura ca nu-i adevarat!». Tu ii dai inainte: «Dle, uite, omul zice ca bicicleta e galbena, are 7 viteze…Vino dumneata la sectie, facem o confruntare si scapi!». Ajungi cu el la sectie linistit si ii inminezi ordinul de incorporare. Cind il vad prima data le transpira palmele!“, ride Zglimbea. „Dle, ti-e rau? Stai jos un pic!“, e amabil „Comisarul“ si ii da inainte cu comedia. „«Daca tot esti aici, hai la Centrul Militar, ei vad ca te-ai prezentat din proprie initiativa, or sa te inteleaga si scapi!». Si il duci de minuta la Centrul Militar. Ce sa scape! Il incalta imediat!“. E „Comisarul“ Zglimbea atent cu potentialii soldati ca si cu copiii lui: „E ca la aia mici, cind le spui povesti. Daca adorm, le-ai spus povestea bine, cum crapa un ochi, e clar, trebuie s-o cotesti cu povestea ca sa-i adormi la loc!“
Noroc că mai e doar un an. Şi nu trebuie să mulţumim revizuirii Constituţiei, se putea şi fără (Constituţia veche prevedea obligaţia serviciului militar, dar nu solicita expres enforcement-ul acestei obligaţii). Şi aş vrea să-l văd pe Zglimbea în şomaj.