Trafic de idei

“Puterile trebuie sa comunice intre ele si pentru ca aceasta comunicare sa nu devina un subiect delicat, asa cum este in “cazul Patriciu”, ar trebui sa existe un set de reguli care sa legifereze comunicarea intre Executiv si Justitie.

O lipsa de practica, o lipsa de cultura politica si de cultura juridica ne fac astazi sa fim intr-o situatie controversata in care toata lumea pare sa aiba argumente valabile”, a continuat premierul. (Hotnews, 28 ianuarie 2006)

În primul rând, este frapantă asemănarea cu un citat din Năstase (Adevărul, 13 februarie 2002, fix cu 4 ani în urmă):

“Separatia intre puterile statului este formula lui Montesquieu, care, sigur, era valabila la un anumit moment, dar acum trebuie sa incercam sa vedem felul in care puterile statului pot sa colaboreze in interesul cetateanului”, a declarat primul-ministru Adrian Nastase, ieri, dupa participarea la sedinta de bilant a activitatii Ministerului Justitiei si a autoritatii judecatoresti.

Dar nu asta e problema. Problema este confuzia dintre judecători (care ei reprezintă puterea judecătorească – deja sună pleonastic) şi procurori, reprezentanţii puterii executive. Astfel, într-un proces penal avem două părţi: inculpatul şi procurorul, reprezentantul interesului public (în sensul că noi, cetăţenii, am însărcinat guvernul să asigure ordinea publică şi urmărirea şi pedepsirea crimelor etc.).
Între ei arbitru este judecătorul.

Iată, de exemplu, cum stă treaba cu procurorii federali în SUA:

The Judiciary Act of 1789, ch. 20, sec. 35, 1 Stat. 73, 92-93 (1789) created the Office of the Attorney General, providing for the appointment of “a meet person, learned in the law, to act as attorney-general for the United States.” The Act provides that the duty of the Attorney General “shall be to prosecute and conduct all suits in the Supreme Court in which the United States shall be concerned, and to give his advice and opinion upon questions of law when required by the President of the United States, or when requested by the heads of any of the departments.” The 1789 Act did not give the Attorney General Cabinet rank, but President George Washington needed the Attorney General to be present at all of the Cabinet meetings because of the many legal aspects in the discussions held therein. With the continued presence of the Attorney General at the Cabinet meetings, the Attorney General became recognized as a Cabinet post. The Attorney General is appointed by the President and is subject to confirmation by the Senate.

Acuma, evident că este esenţial ca procurorii să nu fie influenţaţi în alegerea anchetelor şi desfăşurarea lor de criterii politice. Dar aceasta este o cerinţă aplicabilă tuturor funcţionarilor din executiv, de la poliţist la ministru. Pe de altă parte, trebuie să existe un control public asupra activităţii acestora. Cum îi tragem la răspundere pe cei care au organizat anchete abuzive sau, dimpotrivă, n-au făcut nimic?

La confuzia aceasta contribuie importul instituţiei CSM-ului, de origine franceză, care-i grupează în mod neinspirat pe judecători şi procurori. Înclin să cred că această punere la comun a fost gândită în timpul guvernului Năstase ca modalitate de a menţine un control indirect asupra judecătorilor.

Dacă ultimele lecturi pe blog v-au intrigat, apărând referiri cel puţin ambigue la Patriciu şi manele, ce vine mai jos e de-a dreptul revoltător:

George Copos e nevinovat.

Ce spun procurorii:

Procurorii au constatat ca Gheorghe Copos, presedinte al SC Ana Electronic SA, si partenerul sau de afaceri, Gilio Giuzepe Roza, administrator la SC Romtour SRL, au vandut Loteriei 38 de spatii comerciale, dar au „mascat” aceasta afacere prin mai multe tranzactii fictive care le-au dat posibilitatea sa se sustraga de la plata a 40 de miliarde de lei vechi, taxe si impozite. Surse judiciare ne-au explicat mecanismul presupusei fraude. Ana Electronic a incheiat acte de vanzare-cumparare pentru cele 38 de spatii comerciale cu trei persoane fizice si mai multe microintreprinderi. Aceste vanzari nu au existat insa decat in documente, pentru ca Ana Electronic nu a incasat in realitate niciun leu. Scopul era altul. Legislatia fiscala din 2004 prevedea ca tranzactiile imobiliare realizate de persoane fizice nu sunt impozitate.
La randul lor, microintreprinderile beneficiau de un impozit de 3% pe profit, spre deosebire de o companie mare, cum este Ana Electronic, care plateste un impozit pe profit de 20%. Noii „proprietari” ai spatiilor Ana Electronic le-au vandut aproape imediat catre Loterie, la preturi uneori de trei-patru ori mai mari decat pretul de achizitie. Impozitele platite de acestia au fost insa mult mai mici decat cele pe care adevaratul beneficiar al tranzactiei, Ana Electronic, le-ar fi platit daca ar fi incheiat afacerea direct cu Loteria. Potrivit procurorilor, directorul Loteriei, Nicolae Cristea, a fost la curent cu aranjamentele lui Copos si le-a sprijinit. (Evenimentul Zilei, 27 ianuarie 2006).

Deci Copos avea două modalităţi de a vinde spaţiile comerciale: ori le vindea direct de pe firmă şi se ardea cu impozitul pe profit pe diferenţa dintre valoarea de intrare şi cea de ieşire, ori le vindea sieşi la valoarea de intrare, pentru a nu plăti impozit pe profit, urmând a le revinde ca persoană fizică (impozit zero) sau ca microîntreprindere (impozit 3%).
Bravo lui! Orice afacerist trebuie să profite de portiţele prevăzute de legislaţia fiscală. Vina nu e a lui, ci a legiuitorului care a permis astfel de diferenţieri. Faptul că cineva alege traseul fiscal cel mai favorabil nu este o infracţiune.
În privinţa “tranzacţiei fictive”, cum ar deosebi onor procurorii o tranzacţie fictivă de una pe bune? Ce criterii pot utiliza pentru a evita ca orice cumpărare urmată de revânzare să nu fie catalogată drept tranzacţie fictivă? O tranzacţie futures pe suc de portocale e fictivă? În fond cei care iau parte la tranzacţie nu au văzut în viaţa lor un butoi cu suc de portocale.
Din păcate, la facultatea de drept cursurile de economie sunt execrabile…

Directorul Loteriei este vinovat? Personal cred că i-a dat contractul lui Copos pe ochi frumoşi sau altfel. Rămâne de văzut dacă se va găsi ceva concret. Însă faptul că directorul Loteriei l-ar fi “încurajat” pe Copos să facă schema cu revânzarea poate intra la categoria consultanţă fiscală gratuită, cam atâta… Loteria plătea la fel de mult, indiferent cum cumpăra, direct sau prin revânzare.

Ar trebui Copos să-şi dea demisia din guvern? Da, fiindcă este acuzat de DNA. Şi oricum se zice că nu prea face nimic pe acolo…
Interesant, nimeni nu-i cere demisia:

Surse guvernamentale afirma ca dupa „informarea” lui Copos, niciun ministru nu i-a adresat acestuia vreo intrebare si nici nu i s-a sugerat sa se retraga din functie. Membrii Guvernului s-au marginit doar sa il asculte, considerand ca „problema” acestuia cu Justitia nu ii priveste pe cei din Executiv.

De ce? Fiindcă s-ar crea un precedent. De exemplu, dacă Tăriceanu ar fi urmărit pentru nu ştiu ce în dosarul Patriciu, ceea nu e exclus să se întâmple, ar trebui să demisioneze la rândul lui.

Cezar Giosan în Dilema veche:

De fiecare dată cînd ascult manele, nu pot să nu fiu impresionat de talentul – brut, needucat – al interpreţilor. Vocea lui Adrian Copilul Minune (sau de Vito sau cum îl va mai chema la apariţia acestor rînduri) este curgătoare şi vibrantă, atacînd fără eroare note de tenor cu un timbru uşor răguşit. Sună ţigăneşte? Da, bineînţeles. Sună bine? Da, excepţional de bine. Lăsînd la o parte versurile, reprezentanţii cei mai iluştri ai manelelor, majoritatea ţigani, au, în opinia mea, nu tocmai needucată în muzică, un talent nativ pe care nici “vedetele” cele mai des afişate la televiziunea română nu îl egalează.

Se compară, de exemplu, un Bănică Jr., care o viaţă l-a imitat copilăreşte şi amatoriceşte pe Elvis, cu Sorin Copilul de Aur? Se compară vocile acestor doi? Da, Bănică Jr. arată mai bine, e înalt de statură, are părul frumos dat pe spate, e îmbrăcat bine şi nu şi-a schimbat numele în Ştefan Presley. Însă în ceea ce priveşte talentul pur, muzical, distanţa dintre cei doi e uriaşă. Bănică Jr. este înconjurat de o pleiadă de conservatorişti şi designeri şi se concentrează pe voce cînd cîntă. Sorin C.A. şi alţi manelişti au pornit la drum doar cu talentul nativ şi un stil de muzică original. Ultimul lucru la care se gîndesc maneliştii cînd cîntă e vocea lor, pentru că nu au de ce. Vocea le curge instinctiv, fără efort. La fel şi ritmul.

Ceea ce lipseşte manelelor, la ora asta, este acelaşi lucru care a lipsit rock’n'roll-ului pînă la Elvis, sau rap-ului, pînă la Eminem: un reprezentant al păturii favorizate în societate – un român sadea, în cazul nostru – care să cînte manele mai bine decît ţiganii. Un reprezentant care să aibă suficient talent şi în versuri, încît să intelectualizeze curentul. Un reprezentant alb care să transmită mesaje în versuri inteligente prin ritmuri şi armonii românesc-arăbeşti. Abia atunci se va vorbi despre manele ca despre noua muzică populară românească. Pentru că maneaua asta este: muzică populară românească. A izvorît de jos, nu a fost impusă de sus şi a fost selectată de români, gradual, progresiv, prin eliminarea naturală, neforţată, a alternativelor.

Maneaua nu este o ameninţare asupra culturii româneşti. Dimpotrivă. O parte a elitei intelectuale româneşti, prin încercările nereuşite de a o cenzura, reprezintă o ameninţare asupra mersului firesc, natural, al societăţii româneşti.

Update. Nu rataţi nici articolul lui Sorin Adam Matei din EvZ.

Romania are prin manele propria sa sansa de a fi universala prin creolizare. Desigur, muzica si versurile acestora trebuie slefuite. Multe dintre falseturi si aritmii trebuie disciplinate. Daca as fi in industria locala a muzicii as investi serios in orchestratie, linie melodica si videoclipuri (cam la fel cum a facut hip-hopul local, care este la acelasi nivel cu cel occidental, ba chiar mai bun uneori prin sinceritate). Odata ce stangaciile melodice si de imagine vor fi rezolvate, super-starurile manelelor vor fi precis auzite pe piata internationala. Ele vor da, in sfarsit, o justificare sloganului: „Romania, mereu surprinzatoare”.

Acum doi ani:

Dinu Patriciu isi joaca deocamdata cartile intr-o partida de pocher care se poate termina dupa alegerile din toamna. si tare mi-e frica sa nu fim martorii unui final neasteptat: daca Theodor Stolojan castiga alegerile prezidentiale, el se va grabi sa elimine cel mai important adversar din PNL. Asa ca, orice ar face Patriciu trebuie sa se fereasca de Cotroceni (Capital, 17.07.2004).

Cred că o parte din problemele lui se datorează şi faptului că-i place să-i provoace:

Legat de interceptarea convorbirilor sale telefonice, Dinu Patriciu declara intr-o conferinta de presa, sustinuta pe 2 iunie 2004, ca telefoanele sale sunt ascultate. “Sunt urmarit permanent, telefoanele imi sunt ascultate. Tin sa-i anunt pe aceasta cale pe cei care-mi intercepteaza convorbirile telefonice ca folosesc doar telefoane pe cartela. Si am mai multe. Zece!”, preciza Patriciu (Ziua, 25.01.2006).

Destul de interesant, Institutul pentru Libera Iniţiativă, de care se zice c-ar fi finanţat de el (reclama la Rompetrol e vizibilă), are un banner cu citate din Karl Popper, John Gray, Ludwig von Mises şi Friedrich Hayek.

Dinescu:

Aidoma babei din poveste, care se dă de trei ori peste cap şi se transformă în Ileana Cosînzeana, din motive nedesluşite încă ferocele Preşedinte al României s-a preschimbat brusc într-un tătuc de turtă dulce.

Cine s-ar fi aşteptat acu”™ un an ca Traian Băsescu să plîngă pe cadavrele politice ale lui Adrian Năstase şi George Copos şi să se stropşească la ziarişti că s-au grăbit să lipească pe bucile reprezentanţilor sistemului ticăloşit şi soluţiei imorale „etichete prea puternice”?
[...]
Iată că în România, unde am trăit ani de zile cu complexul polonez că n-am fi capabili de solidaritate, Traian Băsescu se joacă de-a Lech Walesa cu puşcăriabilii unor partide politice.

Aici.

Câteva fragmente…

Sistemul:

Dar nu poti schimba un sistem intr-un an! Eu zic ca ei incep sa se miste. Trebuie sa se simta liberi. Ganditi-va ca si asta… Nu te simti liber de a doua zi, ca zice ministrul la televizor, „de azi, sunteti liberi!”… E un proces prin care ei trebuie sa treaca si sa fie convinsi ca e asa. Unii reactioneaza mai bine, altii mai greu.

Parchetul General:

Laurentiu Ciocazanu: Doamna ministru, sa punem cartile pe masa: fata de inceputul mandatului dv., puteti spune astazi ca ati castigat lupta cu grupul care se opune reformei din Parchetul General?
(Tace 23 de secunde, priveste trist in jos, ridica apoi privirea)
Laurentiu Ciocazanu: Sa intelegem din tacerea dv. ca rezistenta este mult prea puternica?
Ma gandesc ca raspunsul onest este „nu stiu”. Sincer, nu simt ca da sau nu. Dar eu nu simt o rezistenta organizata in Parchetul General. Acolo sunt probabil cativa… (ezita)… Nu stiu, multi, putini. Dinozaurii, da, care sunt de mult timp acolo si care, structural, se opun reformei. Dar nu simt Parchetul ca o institutie ostila. Dimpotriva, m-am intalnit cu cei de la Directia Crima Organizata de doua ori si mi-au placut foarte mult. Deschisi, isteti, si sunt multi tineri…

Botoş:

Colaborez cu domnul Botos. Sunt si perioade mai proaste in aceasta colaborare, dar colaborez de cele mai multe ori destul de bine, dar numai pe chestiuni administrative, eu nu-l intreb de dosare si…
Laurentiu Ciocazanu: Aveti o antipatie fata de el?
Ovidiu Nahoi: De unde totusi rezervele?
Acum e destul de activ. Nu pot totusi sa uit ca a condus acest Parchet care, de exemplu, acum a ajuns la un numar total de posturi de vreo 600 cand sunt 2.000 de posturi in toata tara. Toti procurorii se plang in sistem ca e lipsa de organizare, ce vine din trecut, dar nu s-a gandit nimeni sa faca o schema. Sunt multe Parchete care sufera de oameni. In conditiile astea, nu tii atatia oameni la Bucuresti.

Băsescu:

Ovidiu Nahoi: La ultima sedinta a Consiliului Superior al Magistraturii, presedintele Basescu l-a felicitat pe fostul presedinte al CSM, Dan Lupascu, pentru, citez, „lupta pe care o duce pentru reformarea sistemului”. Dv. ati fost in conflict cu Lupascu tocmai pentru ca vi s-a parut ca nu lupta. Cum se explica reactia lui Traian Basescu? Toata lumea s-a intrebat: si-a pierdut Monica Macovei sprijinul lui Basescu?
Va reamintesc ca presedintele a fost si el critic. A comparat CSM-ul cu…
Laurentiu Ciocazanu: Cu Rodica Stanoiu.
Da, cu doamna Stanoiu. Bun, deci a ales aceasta atitudine. Ar trebui sa-l intrebati pe presedinte. A ales aceasta atitudine… Adica…
Ovidiu Nahoi: Dar dv. ce-ati simtit? Cum…
…Adica a alternat-o. A fost si o critica. Apoi, cum sa zic, si-a luat ramas bun, domnul Lupascu pleca, isi termina mandatul…
Laurentiu Ciocazanu: Deci n-ati simtit ca se indeparteaza de dv. domnul Basescu?
Nu, nu.

Ovidiu Nahoi: Dar schimbati si termenul de retinere preventiva, de la 24 de ore, la 72 de ore, asa cum a cerut presedintele?
(Zambeste) Cand o sa schimbam Constitutia, atunci o sa putem discuta aceasta chestiune. Retinerea unui acuzat este limitata de Constitutie la 24 de ore.

Terra Mileniul III contestă decizia de emitere a acordului de mediu:

Mentionam ca procesul verbal pentru dezbaterea publica din data de 15.12.2005 reprezinta o serie de notite scrise de mana, si nu transcrierea vreunui tip de inregistrare. Am fost informati ca sedinta de dezbatere publica a proiectului a fost inregistrata audio, insa aceasta inregistrare a fost intrerupta de epuizarea bateriilor aparatului de inregistrare.

Primăria merge mai departe:

Caietul de sarcini pentru construirea “Pasajului denivelat suprater[a]n Basarab” va fi scos la vinzare incepind de saptamina viitoare, anunta Primaria Municipiului Bucuresti, termenul limita pentru depunerea ofertelor fiind 15 martie. Proiectul Basarab este unul contestat de mai multi locuitori din zona.

Proiectul revine la 100 de euro pe cap de bucureştean. Din păcate, în afara problemelor de mediu, primăria nu a reuşit să aducă o justificare coerentă din punct de vedere economic a investiţiei.

De aceea, fac un mini-sondaj cu o singură întrebare, care evaluează utilitatea personală a viitorului pod Titulescu-Grozăveşti:

2. Dacă, după finalizarea construcţiei, s-ar impune o taxă, plătită o singură dată, pentru a beneficia de accesul perpetuu la pasaj, aţi plăti maxim:
a) 200 EUR;
b) 150 EUR;
c) 100 EUR;
d) 50 EUR;
e) 0 EUR.

Mulţumesc pentru răspunsuri (numai de la bucureşteni)!

1800 toamna:

Într-una din zile, şi chiar în ziua de Sfântul Foca, scoate vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul. Se zicea că are să treacă Vodă pe acolo spre mănăstiri. Şi bădiţa Vasile n-are ce lucra? Hai şi noi, măi băieţi, să dăm ajutor la drum, să nu zică Vodă, când a trece pe aici, că satul nostru e mai leneş decât alte sate. Şi ne luăm noi de la şcoală şi ne ducem cu toţii. Şi care săpau cu cazmalele, care cărau cu tărăboanţele, care cu căruţele, care cu coveţile, în sfârşit, lucrau oamenii cu tragere de inimă. Iar vornicul Nic-a Petricăi, cu paznicul, vătămanul şi câţiva nespălaţi de mazili se purtau printre oameni de colo până colo, şi când deodată numai iaca vedem în prund câţiva oameni claie peste grămadă, şi unul din ei mugind puternic. “Ce să fie acolo?” ziceau oamenii, alergând care de care din toate părţile.
Pe bădiţa Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn şi-l puneau în cătuşe, să-l trimită la Piatra… Iaca pentru ce scosese atunci vornicul oamenii la clacă. Aşa, cu amăgele, se prindeau pe vremea aceea flăcăii la oaste…

2006:

Ca sa-i ademeneasca la sectie pentru inminarea ordinului de incorporare pe cei convinsi ca n-au vocatie de racan, „Comisarul”œ Zglimbea joaca tare, ca un monstru sacru pe scena Nationalului bucurestean. „Afli prin prieteni, rude sau vecini pe unde e si il astepti ca pe hot. «Dle, ia uite ce zice colegul dumitale Cutarica. Ti-a imprumutat acu”™ trei luni o bicicleta si refuzi sa i-o dai inapoi!». El incepe: «Cine, dle, io?» si se jura ca nu-i adevarat!». Tu ii dai inainte: «Dle, uite, omul zice ca bicicleta e galbena, are 7 viteze”¦Vino dumneata la sectie, facem o confruntare si scapi!». Ajungi cu el la sectie linistit si ii inminezi ordinul de incorporare. Cind il vad prima data le transpira palmele!”œ, ride Zglimbea. „Dle, ti-e rau? Stai jos un pic!”œ, e amabil „Comisarul”œ si ii da inainte cu comedia. „«Daca tot esti aici, hai la Centrul Militar, ei vad ca te-ai prezentat din proprie initiativa, or sa te inteleaga si scapi!». Si il duci de minuta la Centrul Militar. Ce sa scape! Il incalta imediat!”œ. E „Comisarul”œ Zglimbea atent cu potentialii soldati ca si cu copiii lui: „E ca la aia mici, cind le spui povesti. Daca adorm, le-ai spus povestea bine, cum crapa un ochi, e clar, trebuie s-o cotesti cu povestea ca sa-i adormi la loc!”œ

Noroc că mai e doar un an. Şi nu trebuie să mulţumim revizuirii Constituţiei, se putea şi fără (Constituţia veche prevedea obligaţia serviciului militar, dar nu solicita expres enforcement-ul acestei obligaţii). Şi aş vrea să-l văd pe Zglimbea în şomaj.

Câteva întrebări pentru 2006:
1. România va intra în UE în 2007 sau 2008? Cum va intra? “Pe bune” sau parţial?
2. Cum va ieşi PSD-ul din scandalul Mătuşa?
3. Traian Băsescu va deveni previzibil sau chiar plictisitor în postura de lider “popular”? Sau va continua să impresioneze?
4. Tăriceanu se va rebrăndui în postura de prim-ministru autoritar, gen Adrian Năstase?
5. “Structurile” nu au putut fi dizlocate de D.A. şi probabil nu poate fi concepută o revoluţie, ci doar o evoluţie lentă. În ce direcţie se va orienta societatea civilă dezamăgită?
6. Economia: va apărea o criză a la Asia de Sud-Est ’98 sau nu?
7. Transilvania: anii ’90 au fost dominaţi de Vechiul Regat. Începând cu lobby-ul ardelean transpartinic pentru Bechtel şi continuând cu ardelenizarea conducerii PD şi PSD, anii ’00 par a marca o influenţă transilvăneană mai accentuată. Va continua tendinţa?

Un comentariu foarte interesant, de Cătălin Dimofte (merită citit în întregime):

In incheierea acestei scurte paranteze “politice” merita remarcata regretabila usurinta cu care unii comentatori au descris recentul incident in termeni de bine si rau – respectiv tanara putere revolutionara ucraineana, pro-occidentala, pro-democratie, hotarata sa devina cu adevarat independenta etc., aflata in inegala lupta cu imperiul raului de la Rasarit, hotarat sa tina Ucraina subjugata politic si economic s.a.m.d.

Nimeni (din ce-am citit/auzit/vazut eu) nu pare sa-si fi pus urmatoarea intrebare simpla – cand este o tara (Ucraina) mai dependenta de un furnizor de materii prime strategice (Rusia), atunci cand economia sa este bazata pe preturi preferentiale platite pentru acele materii prime, sau atunci cand plateste pretul pietei?