Mai rămân patru rechini?
Dacă vreţi să vedeţi români fericiţi, vizitaţi Cotidianul (un ziar bun, de altfel). Ultimul motiv de fericire este redeschiderea dosarului Zambaccian.
In noiembrie 1994, Gabriel Bivolaru si sotia sa, Mona de Freites, au cumparat terenul din strada Zambaccian nr. 16 cu un milion de lei, echivalentul a aproximativ 600 de dolari. La vremea aceea, un metru patrat in zona Televiziunii se vindea cu 200-250 de dolari metrul patrat. Doi ani mai tirziu, in 1996, Bivolaru a vindut terenul soacrei lui, Elena Sotec, stabilita in SUA, tot cu un milion de lei. Dupa inca doi ani, in 1998, soacra lui Bivolaru vinde terenul catre Athena Theodoru, cu 2.250 de dolari, mult sub pretul zonei. Dupa numai o luna, pe 20 martie 1998, Adrian Nastase cumpara terenul de la Theodoru, cu 11.267 de dolari, adica 16 dolari metrul patrat. Pretul real al pietei era, la acea ora, de aproximativ 500 de dolari/mp.
Lovitura imobiliara data de Adrian Nastase nu e chiar intimplatoare. Cu patru luni inainte de a cumpara terenul, Adrian Nastase i-a grupat pe toti liderii PSD in jurul lui Gabriel Bivolaru si, impreuna, s-au deplasat cu acesta la Parchetul General pentru a-l apara de acuzatiile de fraudare a BRD.
Dar dosarul a fost redeschis din motive procedurale, nu pe fond. Pe fond, despre ce e vorba? Ca tot românul, anarhist în adâncul sufletului, Năstase a declarat o valoare mai mică a tranzacţiei, pentru a nu plăti prea multe impozite. De ce la patru luni după însoţirea la Parchet a lui Bivolaru? Poate Bivolaru avea nevoie urgent de cash la momentul respectiv.
Pe fond, mă îndoiesc să se poată găsi ceva serios. Cum să demonstrezi că s-a plătit la negru? Posibila mărturie a vânzătorului, dar nu cred că va apărea şi nu ştiu dacă va fi suficientă. Plata la negru probabil că nu a lăsat urme, nu degeaba a ajuns Năstase prim-ministru.
Mai e un aspect aici: sunt mii sau poate zeci de mii de tranzacţii de acest gen. Alegerea fix a dosarului Zambaccian poate fi interpretată ca hărţuire politică. Aşa că număratul rechinilor nu a început.
Buna treaba. Hartile sunt super.
http://www.pagini.com
Mersi
Hm. Glumeai cand ai spus ca Nastase n-ar fi declarat pretul real? Eu vad problema cam asa: d-l Nastase, prim-ministru, politician, publicist, profesor de drept, in general figura influenta, a primit de la colegul d-sale de partid, pe moment lipsit de cash, contravaloarea deplasarii si sprijinului psihologic la Parchet sub forma unui petic de pamant, acolo. Iar d-l Nastase a rambursat diferenta sub forma pretului de cumparare, doar a) n-o fi costat taxiul chiar atat de mult, chiar si in Bucuresti si b) chiar era batator la ochi daca-i dona soacra d-lui Bivolaru terenul direct d-lui prim-ministru.
Chestia e ca în 1998 Năstase nu era prim-ministru şi nu ştiu dacă Bivolaru ar fi câştigat mare lucru. Şi mai e şi Athena Theodoru, despre care se ştie numai că prin 2004 era în Grecia şi avea 85 de ani. Nu ştim cine e.
Nici ipoteza ta nu trebuie dată la o parte, dar cred că sunt prea puţine date acuma care s-o susţină. Şi dacă a fost aşa, a cam luat ţeapă, fiindcă cel care l-a băgat la bulău a fost chiar Arogantu’…
Corect, re. faza cu premierul! Insa un quid-pro-quo intre Bivolaru si Nastase a existat mai mult ca sigur, si din pachetul de prestatii reciproce a intrat si galeria la Parchet.