Trafic de idei

Încă un post plictisitor pe tema pachetului Nicolăescu, de data aceasta pe tema legii spitalelor.
Cadrul legal actual este constituit de legea 270/2003, modificată de O.G. 40/2004, Legea 151/2004, O.G. 68/2004 şi Legea 523/2004 (celebra instabilitate legislativă în acţiune).
Conform cadrului actual, conducerea spitalelor este asigurată de un comitet director (director general, contabil şef etc.) numit pe patru ani de către consiliul de administraţie. Consiliul de administraţie este compus din 2 reprezentanţi ai ministerului sau direcţiei de sănătate publică, 2 reprezentanţi ai consiliului judeţean/local, 1 reprezentant CMR, 1 de la Ordinul Asistenţilor Medicali, directorul general (chiar aşa) şi 2 reprezentanţi ai universităţii/facultăţii de medicină (în cazul spitalelor clinice universitare etc.).
La întrebarea “cine controlează spitalele?” răspunsul corect este nimeni. Cel care asigură banii, ministerul (de fapt CNAS), are o reprezentare minoritară în consiliul de administraţie. După numirea (pe patru ani!) a conducerii spitalelor, practic nimeni nu mai poate s-o schimbe! Aceasta a fost reţeta feudalizării spitalelor româneşti.
Ce face Nicolăescu? Numeşte direct “managerul” spitalului (art. 18 din proiectul de lege), cu reevaluare anuală, şi transformă consiliul de administraţie în consiliu consultativ. Ceea ce se traduce printr-un control ministerial complet asupra spitalelor.
E mai bine sau e mai rău? Controlul centralizat elimină feudalul, dar practic nu există garanţii de îmbunătăţire a gestiunii. Teoretic, managerul subordonat ministerului este stimulat să facă treabă de perspectiva concedierii, dar practic este foare improbabil ca ministerul să aibă capacitatea administrativă necesară controlării sistemului; în mod oarecum pervers, şi “feudalul” este interesat în anumite modernizări, pentru atragerea mai multor plăţi informale.
Deci trecem de la feudalism la absolutism. Iar în privinţa şpăgii şi umilinţelor, pentru care vrem să facem reformă până la urmă, vor supravieţui, fiindcă reprezintă o normă culturală a sectorului public.
Există totuşi un avantaj: responsabilitatea eşecului va putea fi atribuită cuiva anume.

Care ar fi rezumatul pachetului Nicolăescu? Propuneri anticoncurenţiale şi păgubitoare în domeniul farmaciilor, subordonarea administrativă a CMR faţă de minister, centralizarea administrării spitalelor şi propuneri de mărire a fiscalităţii. Nu există un plan coerent de evoluţie în direcţia unei pieţe concurenţiale, ci numai dispoziţii vagi ce lasă mână liberă ministerului să facă ce vrea. Evident că nu beneficiază nici de sprijin politic, nici de susţinere din interior. Datorită prezentării propunerilor în bloc, singura schimbare oarecum interesantă, legea spitalelor, va cădea probabil împreună cu restul.