Pe 31 august 2000 a fost adoptată ordonanţa nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.
Aceasta a fost modificată prin:
Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea OG. 137/2000
O.G. 77/2003
Legea nr. 27/2004 de aprobare a O.G. 77/2003
Cele mai multe modificări au avut loc prin O.G. 77/2003 (unele schimbări de fond, precum dispoziţiile referitoare la CNCD, cuantumul amenzilor şi nuanţări ale principiilor). În schimb, la fiecare trecere prin parlament, asistăm la hărţuieli lingvistice, precum înlocuirea lui “datorită” cu “din cauza”, a lui “ori” cu “sau” (sau invers)..
Mai jos sunt prezentate modificările.
Legendă:
- italic+underline: text eliminat de L 48/2002
- italic: text adăugat de L 48/2002
- bold+underline: text eliminat de O.G. 77/2003
- bold: text adăugat de O.G. 77/2003
- bold+underline+italic: text adăugat de L 48/2002, dar eliminat de O.G. 77/2003
- text evidenţiat cu galben: modificări prin L. 27/2004 (adăugirile între paranteze drepte, restul eliminări).
Read more…
Filip Ei şi noi
În general, crimele mafiote se dezvolta atunci când apare un domeniu foarte profitabil (alcoolul, în timpul Prohibiţiei, de exemplu; la bulgari, creşterea economică ce a extins piaţa pentru taxe de protecţie?) şi clanurile se luptă pentru piaţă. În timp, mafioţii ajung să stabilească mecanisme de mediere, supravieţuirea fiind mai importantă decât mărirea segmentului de piaţă.
România şi Bulgaria sunt două ţări asemănătoare. Totuşi, la noi nu există crime mafiote. Ce ar putea explica diferenţa? Câteva ipoteze (ordinea e aleatoare):
Statul ca mediator. În România statul a acţionat ca mediator între clanuri, datorită corupţiei la nivel înalt. Dacă este aşa, actuala luptă împotriva corupţiei ar trebui să conducă în scurt timp la apariţia crimelor mafiote şi la Bucureşti?
Mafii prea centralizate. Mafiile la vârf sunt mai puternice şi-şi pot permite să organizeze asasinate. Suntem mai descentralizaţi în privinţa asta (baroni locali)?
Diferenţe culturale. Istoria modernă a Bulgariei (sec. XIX-XX) a fost mai violentă decât a României, cu excepţia episodului Ceauşescu. Amprenta balcanică e mai puternică la ei?
Filip Europa de Est
Astăzi, Gabriel şi Gregorian Bivolaru ne aduc aminte de statul poliţienesc în care trăim.
Un interviu cu Gabriel Bivolaru:
Cum v-a schimbat detentia?
Asa cum schimba pe toata lumea: m-a inrait! Un lucru care m-a inrait cel mai tare in penitenciar a fost cand a murit mama mea, la 27 aprilie. Am facut prin avocatii mei o cerere de cinci zile sa particip la inmormantare. Mi-a fost respinsa, bineinteles, cu un raspuns in batjocura. Cica nu as indeplini conditiile legale si este invocat un text care nu are nici o legatura.
Şi un comentariu excelent al lui Gabriel Andreescu pe tema cererii de extrădare a lui Gregorian Bivolaru:
[...]Pentru judecatorii Curtii Supreme din Suedia, toate acestea au fost suficiente pentru a se indoi asupra justitiei de la Bucuresti si a refuza extradarea. Seria de exemplificari pune in discutie gravele probleme profesionale ale celor care au instrumentat dosarul. Argumentele gandite de procurorii romani ca motivand arestarea lui Gregorian Bivolaru au fost considerate, din contra, proba unei mentalitati incompatibile cu actul de justitie.
Decizia instantei suedeze ridica si o problema internationala. Un stat al UE considera ca Romania nu poate asigura un proces corect pe teritoriul ei. Pana anul trecut, actiunile impotriva MISA-Bivolaru puteau cel putin sa fie puse pe spatele fostei administratii. Schimbarea politica de la Bucuresti, la sfarsitul anului 2004, era argumentul ca Romania are o fereastra de oportunitate si in ce priveste mersul justitiei. Insa, semnand cererea de extradare adresata autoritatilor suedeze, Ministerul de Justitie a asumat ceea ce autoritatile facusera anterior in cazul MISA-Bivolaru. Ministerul a preluat responsabilitatile vechii conduceri pentru a le aseza pe spatele administratiei Tariceanu-Basescu. Consecintele dramatice ale acestei masuri se vad acum. Hotararea Curtii Supreme suedeze,in fapt o evaluare catastrofala a (dis)functionalitatii actului de justitie in Romania, poate fi invocata oricand la Bruxelles de contestatarii aspiratiilor noastre europene.
Filip Statul miliţian
Hotnews:
Agentia Nationala de Administrare Fiscala a decis sa puna sechestru pe Gara de Nord, hotarare prin care se urmareste recuperarea integrala a datoriilor acumulate de compania CFR.
Presedintele ANAF, Sebastian Bodu a precizat ca aceeasi masura a fost aplicata si in cazul companiei Termoelectrica, procedurile de executare silita fiind in plina desfasurare.
Bodu a explicat ca atat centralele puse sub sechestru cat si Gara de Nord pot fi vandute daca se vor gasi investitori, intrucat “executarea silita poate fi si o forma de privatizare”.
Cea mai drăguţă ştire a săptămânii. Vestea bună: Gara de Nord nu are nepoţi. Vestea proastă: cine să cumpere aşa ceva, când toate şinele care ies din gară ar aparţine altcuiva?
De urmărit…
Filip Fiscalitate
…sau declinul soacrelor
Reclamele sunt cea mai interesantă parte a programului TV, cel puţin atunci când încerci să le priveşti din perspectivă antropologică. Evident, prefer reclamele la detergenţi. Ultima tendinţă este abordarea uşor ironică a ideii de curăţenie absolută. Bunicul umple de pete casa imaculat de albă a nepotului (şi o umanizează), iar maladivul obsedat de curăţenie se umple de ketchup. Tendinţa de a “relaxa” curăţenia pare generală. În altă reclamă, copiii ştiu mai bine: “murdărirea este bună”.
Ce se întâmplă? Revoluţia casnică americană din anii ‘50 a ajuns şi în România (mai mult sau mai puţin profundă): maşini de spălat, detergenţi buni şi o mulţime de mici inovaţii tehnologice care reduc din povara gospodinelor. Iar prima victimă colaterală a societăţii de consum va fi soacra cicălitoare, care vânează orice pată sau fir de praf. Bun!
Filip Societate
Ministrul Sănătăţii a prezentat ieri un pachet de proiecte legislative privind reforma Sănătăţii. Pachetul se găseşte pe pagina ministerului. Cei interesaţi de dezbaterea publică o pot contacta pe Elena Zaiţ – Secretariatul General, tel: 021 3072 634.
Din prezentările destinate presei (aici şi aici) se pot aduce deja câteva observaţii.
Read more…
Filip Sănătate
Un ziarist de la Gândul a fost la dezbatere publică a Codului fiscal.
“Am acceptat o dezbatere publică a Codului Fiscal, dar nu cu presa. Vă rog să părăsiţi imediat sala!”, a fost mesajul „cald” de întâmpinare al secretarului de stat din Finanţe, Mara Râmniceanu.
Mulţumesc Cristian Banu pentru link.
Filip Fiscalitate
Horaţiu Pepine are un articol interesant în “Idei în dialog”, Etimologia bicameralismului românesc. Publicaţia nefiind online, voi face un rezumat al articolului:
La origine, organizarea bicamerală a fost opera lui Cuza, care căuta soluţii să înfrîngă voinţa Adunării generale, ostilă reformei funciare… Bicameralismul s-a născut aşadar ca artificiu…nu dintr-o necesitate mai adîncă privitoare la mai buna reprezentare a societăţii sau a intereselor.
[Prin Constituţia din 1866,] Senatul era preponderent Camera proprietarilor de moşii, în timp ce Adunarea Deputaţilor îi includea…şi pe tîrgoveţi, pe cei aparţinând profesiunilor liberale, pe profesori, funcţionarii şi ofiţerii în retragere.
Bicameralismul post-comunist oferă societăţii o construcţie complicată, fără motivaţie evidentă…Partidele politice au găsit în acest sistem de reprezentare posibilitatea de a-şi satisface mai uşor clientela politică…Constituţia revizuită din 2003 înlătură anumite redundanţe, dar, desfiinţînd procedura de mediere şi acordînd dreptul de a decide unei singure Camere, admite implicit că avem mai curînd de a face cu un sistem dublu-monocameral.
De ce-am păstra aşadar sistemul bicameral? Ungurii din Transilvania, de pildă, au destule motive. Pentru ei ar fi important ca una din camere să reprezinte provinciile. Senatul ar dobîndi astfel o funcţie ponderatoare, menită să atenueze tendinţa centralistă şi depersonalizantă a Statului.
Dar, cît îi priveşte pe români, conservatorismul regional este plăpînd şi dăinuieşte doar în mintea intelectualilor, de regulă ardeleni, preocupaţi să reînvie sentimentul apartenenţei la o necorporală Europă centrală.
În atare împrejurări poate că cea mai bună cale ar fi soluţia simplă şi logică asemeni scrierii fonologice.
Şi totuşi, reprezentarea intereselor regionale în Senat este atât de improbabilă?
Read more…
Filip Politică
Un articol mai vechi din Financial Times prezintă ultimele evoluţii din Ucraina, finalizate prin schimbarea primului ministru, Iulia Timoşenko:
For the past eight months, however, Ukraine’s economic policy has been nothing short of disastrous[...]The blame for this startling deterioration must lie with the government’s economic policies. By agitating for widespread nationalisation and renewed sales of privatised companies, the government undermined property rights. In addition, it raised the tax burden sharply to finance huge increases in welfare spending and public wages. Very publicly, Ms Tymoshenko interfered in pricing and property disputes, criticising individual businessmen. Chaos and uncertainty prevailed. This populist policy had little in common with the electoral promises of Viktor Yushchenko, the president, about liberal market reforms.
Read more…
Filip Europa de Est